FILM: menschen am sonntag / people on sunday (reg. colectivă*, Germania, 1930)

În franceză, există expresia asta, "(aimer) pour la beauté du geste" (traducerea mot-à-mot ar fi poate şi cea mai apropiată de esenţă). Despre filmul despre care o să vă povestesc eu acum aş spune că ar intra sub umbrela lui "filmer pour la beauté du geste".

Berlinul,doar puţin înainte de venirea lui Hitler la putere. "Berlin Alexanderplatz"-ul lui Alfred Doblin prinde imagini. Ştiu, romanul avea deja toate ingredientele unei cărţi vizionare - inclusiv sunete şi mirosuri printre rânduri. De altfel, "People on Sunday" a fost realizat în anul în care romanul lui Doblin lua calea tiparului.

Dacă nu ar fi fost un film mut, nu ar fi avut aceeaşi savoare. Lipsa dialogurilor de care să te împiedici îţi deschide ochii către frumuseţea şi puterea de expresie a filmului pur. Aici găseşti : poezia lui Bresson, cu cel puţin 20 de ani înainte ; melodramatismul din filmele lui Rosselini, cu cel puţin 10 ani înainte de marele maestru ; evocarea unui mare oraş tânăr şi pasiunile amoroase, cu mai bine de 25 de ani înainte de Parisul din nouvelle-vague-ul francez ; oul fecund din care se va naşte o bucată din cinemaul american - Robert Siodmak, Edgar Ulmer, Fred Zinnermann, viitorul Billy Wilder - toţi au părăsit Berlinul după ce social-naţionaliştii au preluat puterea în Germania. Frumuseţea close-up-urilor cu frumuseţi tinere din filmele poloneze (aş spune Wajda, dar simt că nu este sufiecient).

Parcă întrezărind norul nazist, Fred Zinnemann şi Eugen Schufftan, inserează lungi interludii observaţionale cu viaţa agitată din Berlin, ca un fel de rămas-bun. Billy Wilder aşază în centrul acestui fals documentar câţiva berlinezi simpli care sunt surprinşi cum se bucură de o zi de duminică liberă. Cast-ul este asigurat de neprofesionişti, care îşi joacă totuşi propriile roluri din viaţa cotidiană. Frivolitate, dragoste pe apucate, soare – un fel de bucurie de moment, niciodată umbrită de incertitudinea viitorului ; hedonism de-un weekend.
























* Robert Siodmak, Curt Siodmak, Edgar Ulmer, Fred Zinnemann

2 comentarii:

  1. jos pălăria în fața acestui blog!

    în altă ordine de idei:
    ce ciudat mi s-a părut să-l găsesc pe Billy Wilder în acest context :)
    evident, am dat fuga-fuguța la IMDb și am văzut o listă lungă de filme germane, cu el ca scenarist.

    RăspundețiȘtergere
  2. mulţumesc. apreciez!

    deci "samuel" became "billy".

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!