FILM: rubber (reg. Quentin Dupieux, Franţa, 2010)

Când l-am văzut la Elvira (printre puţinele filme „de văzut” la ultima ediţie a FFF, din păcate), un tip se aşează lângă mine, la vreo 10 minute după ce deja începuse să ruleze. Se vedea că alergase. Şi eu aş fi făcut la fel. De fapt, de când mă ştiu mergând la film, mi s-a întâmplat să întârzi o singură dată; spun asta pentru că ştiu cât de enervant este deranjezi o sală întreagă doar pentru că, zici tu, ţi se cuvine să intri oricând în sală, doar ai plătit biletul. Revenind la tip, mă întreabă despre ce este filmul. Observând că de abia mai respiră, mă simt tare încurcat: să îi spun că e despre un cauciuc cu puteri hipnotice şi porniri ucigaşe? Va crede că fac mişto de el. Poate nu răspunde cu aceeaşi ironie. Mă ajută Nicoleta, şoptindu-i fără să se gândească: e... cu... un cauciuc.

Şi totuşi, „Rubber” despre asta este: despre un cauciuc ucigaş care face gagicile să explodeze la propriu când se uită fix în... "ochii" lui. E genul ăla de film pe care îl consideri fie o prostie, (pentru că te iei prea în serios şi consideri „Inception” un masterpeice filosofic), fie îl placi pentru că tocmai, este o prostie  asumată de la un capăt la celălalt, şi îţi spui că de câteva ori pe an trebuie să te arunci în mâinile ilogicului. Şi am râs, comme un un bébé...

Un review aici (fr.).


2 comentarii:

  1. da trebuie sa vedem si filme proaste ca apoi numai putem avea termeni de comparatie :))

    RăspundețiȘtergere
  2. în mod cert. în contextul actual, oricum, nu cred că se pot evita.

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!