FILM documentar: królik po berlinsku / rabbit à la berlin (reg. Bartosz Konopka, Polonia, 2009)

"Bugs Bunny" sau "Nu, zaietz,pogadi"...

Perioada cunoscută generic sub numele de „Războiul rece” a fost întoarsă pe toate feţele de mulţi ani, în lumea filmului. Dar un conflict din perspectiva iepurilor de câmp, pe asta nu cred că am mai văzut-o. Monografia socială cu Zidul Berlinului şi împrejurimile ca puncte de referinţă, close-up-uri animaliere à la Animal Planet, testimonialul, inserturi cu material de arhivă veritabil – toate se împleticesc bete într-un melanj narativ avâd ca obiectiv o punere în scenă alegorică despre ce înseamnă libertatea.

După cel de Al Doilea Război Mondial, Berlinul a fost împărţit în două. Între cele două graniţe, a fost creată o fâşie neutră, în genul DMZ-ului coreean. Dacă un singur foc s-ar fi auzit în zare, ambele tabere s-ar fi crizat şi ar fi început să tragă în neştire. În mod ironic, pe zona unde a fost creată zona demilitarizată exista o colonie de iepuri, ridicarea Zidului Berlinului nefăcând altceva decât să o izoleze atât de vesticii capitalişti, cât şi de esticii socialişti. Colonia sporeşte („ne înmulţim ca iepurii”) într-un fel de închisoare liniştită. E până la urmă şi ăsta un sistem politic în care vrei să îţi rozi morcovul. Să nu te doară nici măcar sub coadă de ce se întâmplă la est sau la vest, să trăieşti într-un autism perfect; şi ăsta este un mod de a exista. Mâncare (iarba verde, dintre ziduri) şi sex iepuresc – asta au trăit urecheaţii.

Sursa imaginii: rabbitalaberlin.com
Când a fost spart Zidul, iepurii încotro să o apuce? Ironica povestire spune că au apucat-o spre vest, la capitaliştii “originali”. Când trăieşti într-un Truman Show iepuresc, ce-i drept, pe fâşia aia de pâmânt dintre ziduri o consideri începutul şi sfârşitul lumii. Să vezi ce şoc cultural au avut iepurii când au ieşit prin spărturile zidului şi au dat nas în nas cu Oraşul. Legenda spune că în Berlinul de Est mai există o singură comunitate de iepuri, în timp ce în vest, au un mare succes, cu vreo 7 gang-uri (iepureşti şi ele).

Pentru a primi finanţare din partea statului polonez, Bartosz Konopka, realizatorul documentarului, a dispus şi de recomandarea scrisă a lui Andrezj Wajda (la ei se poate şi aşa) care, ulterior, participă la prima proiecţie a documentariului şi exclamă că nu se aştepta ca iepurii să fie nişte actori atât de buni. Exagerată remarca, evident. Polonezul nu a făcut altceva decât să ansambleze ceva nowadays shooting (testimonialele) cu tot felul de imagini de arhivă de la televiziunea germană. Restul e... amintire.

0 comentarii:

comentează-te!