Les visages du FILM: isabelle huppert / white material

Ca şi „Beau Travail”, dintre filmele recente, şi „White Material” este un film pur olfactiv (chiar film "adevărat", ar spune unii). Căldura insuportabilă se simte pe faţa arsă a lui Marie. Vântul răcoros pornit de mişcarea microbuzului asfixiant prinde viaţă prin dansul haotic al părului blond tocit. Praful înecăcios traversează camera şi probabil se aşază pe pielea ei transpirată. Soţul îi pune mâna pe gât pentru a-i lua pulsul nebuniei.

Poate că nu sunt doar nebunia, inconştienţa, poate nepăsarea sau sentimentul de superioritate rasială cele care o încurajează pe Marie să nu plece din „locul” ăla aflat la un pas de război. Toate atingerile alea sunt din viaţa sa, departe de Continent, unde, spune chiar ea, cu ce s-ar face remarcată, de ce s-ar întoarce?

Ambiguitatea cu care te confrunţi în filmele lui Claire Denis vine din demolarea fetişizării naraţiunii. Ea creează povestea personajului ei între paranteze – nu ştii nimic despre istoria familială a lui Marie, nu ai idee despre spaţiul geografic unde se petrece totul, rămânând în urmă doar un vid în care Denis crede că se poate spune Povestea Reală – e adevărat, într-o manieră mult mai convenţională faţă de filmele anterioare. Şi totuşi, i-a ieşit şi de data asta !

Cheia personajului Marie am putea-o găsi în filmul de debut al lui Denis, "Chocolat" (1988), unde apare o scenă în care se discută despre un om care trăind foarte mulţi ani în interiorul unei comunităţi de negri, ajunge să creadă că şi el este unul de-al al lor. Dacă stai să judeci pista, ar putea fi aplicată şi în cazul personajului jucat de Huppert. Marie crede că face parte din comunitate, însă pentru ceilalţi, nu este decât un white material, o colonialistă, un dublu l’intrus. Conflictul militar care prinde ecou prin intermediul ştirilor de la radio, avertismentelor şi dj-ului ultra-naţionalist nu are altă valoare decât pe aceea de a aprinde şi mai tare conflictul identitar pe care Marie îl resimte dar pe care nu îl formulează niciodată comportamental. În combustia interioară, Marie înţelege că locul ei nu este aici, în Africa neagră, dar nici în Franţa de origine nu se poate întoarce. Intr-un asemenea conflict al înstrăinării, Marie se aruncă în braţele nebuniei sau negării.


























Extra-info:
- "White Material" între cele 10 filme pe care le-ar lua Noe pe arcă, dintre filmele de anul trecut
- Filmul a avut o proiecţie în Bucureşti, anul trecut.
- Pentru cei interesaţi, de văzut, strict în ordinea  asta: "Chocolat" (1988), "J'ai pas sommeil" (1994), "Beau Travail" (2001), "L'intrus" (2004)

0 comentarii:

comentează-te!