FILM: enter the void (reg. Gaspar Noé, Franţa, 2009)


Cum altfel ar fi început un film de Gaspar Noé, dacă nu cu un generic violent vizual – culori stridente, tranziţii hiper-rapide – în care nu este important conţinutul, ci efectul emoţional-fiziologic pe care ţi-l poate induce? Tipul ăsta de tehnică vizuală, răstălmăcită de regizorul francez aici, şi preluată cu un scop precis de la filmele experimentale ale austriacului Peter Tscherkassky, deschide drumul unei chei prin care întregul film ar trebui tratat.

Am fost tentat, după vizionarea filmului, să spun că nu am văzut un film, ci o instalaţie, limitată la marginile ecranului din cinematograf. Vizionarea acasă va vitregi în bună parte experienţa totală.

Nefiind un film narativ, deşi câteva piste sunt întinse dar întotdeauna puse pe un loc secund, starea pe care filmul ţi-o poate crea este singurul „goal” pe care Noé şi-l propune. Relaţia dintre cei doi fraţi, despărţirea infantilă, şi regăsirea într-o ţară total nouă, găselniţa cu cartea „sufletelor reîncarnate” peste care blonda-sora-stripteuza îşi pune accidental testul de sarcină – toate cad pradă (voit) reluărilor excesive ale scenei accidentului. Din unghiul celălalt, cadrul coloristic este umplut până la refuz de nuanţe suprasaturate de verde, albastru, roşu fosforescente, pe un filtru verde crud. Lumina este una dizolvată într-un verde mizer, ca într-un acvariu cu peşti, în care apa nu a mai fost curăţată de luni de zile, într-o atmosferă urât mirositoare.

Pe la începutul anilor ’90, era lansat „Rebels of the Neon God” (r. Tsai Ming-liang, Taiwan), care refăcea tot o atmosferă chiar înspăimântătoare, în care multe scene aveau loc pe străzi hiper-saturate cu reclame din neon, multi-colore în concordanţă cu o stare schizoidală în care se regăseau protagoniştii. Noé îşi amplasează „acţiunea” în Tokio-ul de astăzi, locul perfect, spune el, pentru stările halucinante şi halucinogene care au să se întâmple. Perspectiva este una singură. Ajutat de camera ascunsă, subiectivă, eşti târât printr-o formă de visare independentă. În ciuda materialului „de afară” explorat prin zeci de minute de flow-uri peste străzi care se întâlnesc simetric, clădiri decorate în numele celui mai intens spirit al simetriei, „Enter the Void” oferă experienţa ilustrării imaterialului, în care subiectul – în prima jumătate ghidat de trăirile pe care drogurile uşoare ţi le induc, în cea de a doua în care moartea eliberează orice conţinut de forma impusă – este scutit de orice constrângere gravitaţională. E mai puţin despre acţiunea materiei, şi mai mult despre percepţie.

Totul este făcut să şocheze sau să incite. În „Irreversible”, scena de aproape zece minute în care se petrece odiosul viol sau cea în care capul presupusului violator este strivit de un taburet – sunt momentele care au făcut din Noé un regizor popular, menit să atragă masele care vânează chestii cool (confundate cu lipsa de cenzură), lucru care nu se găseşte în „Seul contre tous”, filmul lui Noé-pesimistul, nervosul, reacţionarul, cu o duritate abruptă. Dar pentru Noé din „Enter the Void”, filmul devine terenul de joacă, acum mai extins, cu ceva mai mulţi bănuţi în portofel. Ajutat de efectele vizuale, Noé vorbeşte despre moarte, apariţia vidului şi reîncarnare. Că sufletul suferă o dematerializare prin eliminarea tuturor energiilor – amintiri, emoţii, etc. – proces pe care îl transpune în mai bine de o oră de simulări în post-producţie, nu îl convinge pe Noé. Nu crede în reîncarnare şi în legendele conexe, după cum chiar el o declară, şi cum de altfel ne este arătat şi prin auto-ironia pe care o integrează spre sfârşitul peliculei – vorbesc de scena în care se produce „reîncarnarea”, sau mai bine spus, „reînsămânţarea”, cum ar zice regizorul.

De citit şi aici, aici şi aici.

2 comentarii:

  1. Ma intreb daca voi avea ocazia sa-l vad intr-o experienta completa pe ecranul de cinema. Cred ca voi ceda tentatiei si-l voi urmari acasa mai ales ca or inceput sa apara versiuni de home user.

    RăspundețiȘtergere
  2. da, se poate vedea, evident, acasă. cât despre rulat în cinema, nu cred că va intra în circuit, din păcate.

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!