FILM: morgen (reg. Marian Crişan, România, Franţa, Ungaria, 2010)

Sursa imaginii: filmsdulosange.fr

Numai Fatih Akin să facă filme cu minoritarii kurzi? Iată-l acum pe Marian Crişan, care vine cu un film foarte original şi căruia eu unul nu am ce îi reproşa. Născut în paradisul salamurilor, la Salonta, Crişan îşi plasează povestea în localitatea natală, la câţiva kilometri de „oraş”, şi la fel de aproape de graniţa cu ungurii.

Un paznic la Penny Market găseşte în locul în care merge la pescuit un kurd pierdut în drumul său spre „Alemania”. Îl ia acasă şi îl ascunde în beci, printre varză şi saci de cartofi. Îl omeneşte, are câteva tentative de a-l trece graniţa – dar de fiecare dată sortite eşecului – pentru ca în final să îl adopte, aşteptând acel „morgen” – singurul cuvânt care îi apropie pe cei doi. Kurdul nu cunoaşte nicio limbă străină, dar paradoxal, cei doi se înţeleg de minune.

Deşi culorile nu sunt tocmai prietenoase, momentele cheie ale peliculei se petrec dimineaţa, când soarele este pe punctul de a răsări. Paznicul îl găseşte pe turc pe câmp, pe întuneric, îl lasă afară din casă numai când nu este lumină, şi fuge să îşi cumpere ultima undiţă la modă, duminica, cu mult înainte de slujba de la biserică (ascunzându-şi pasiunea de nevasta guralivă). Detaliile indică un Marian Crişan cu un fin simţ antropologic: surprinde cu foarte mult calm o stare de fapt – comunitatea aia care vorbeşte pe la colţuri de stradă dar care niciodată nu este în stare să se pună pe fapte, să invoce o nedreptate, o ilegalitate sau să acuze. După ce paznicul Nelu descoperă această „slăbiciune” a oamenilor, înrădăcinată şi mai bine de indiferenţa „pe faţă” a poliţiei de frontieră faţă de cetăţenii extracomunitari aflaţi în tranzit, nu se mai ascunde de ochii lumii. Îl ia pe turc prin oraş, îl angajează la o fabrică de panificaţie, pune ţigla pe casă cu el, în timp ce maşina poliţiei se vede în fundal, şi îl ia să joace biliard. Odată ce Nelu devine mai indiferent, filmul se luminează – scenele se petrec acum la lumina zilei iar turcul este treptat treptat integrat comunităţii.

După mult timp, iată şi într-un film românesc o nuanţă de umanism veritabil. Turcul nu doar că este ascuns în casa lui Nelu, dar imigrantul este pus la muncile zilnice iar el singur este cel care se oferă. Integrarea lui este cu atât mai uşoară. Şi vorba-aia, nimic nu e pe gratis! 

Cu un umor bine calibrat, personaje foarte bine conturate, puţină vorbă dar mult simţ al faptelor, „Morgen” este clar, cel mai bun film românesc al anului, de până acum.

Categoric un film de văzut!

2 comentarii:

  1. Sa vedem cand apare si la Timisoara

    RăspundețiȘtergere
  2. imi vine sa iau personajele astea in brate...atat de umana ma simt :))

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!