FILM: unknown pleasures (reg. Zhang Ke Jia, China, Coreea de Sud, Franţa)

Unul dintre protagoniştii filmului se pune pe vândut dvd-uri piratate pe străzile unui oraş din nordul Chinei - un fel de Victoria de la noi - cu maldăre de moloz pe la toate colţurile, pământ pe jos şi reclame luminoase. Un tânăr se apropie, cu o bicicletă în dotare, şi îl întreabă dacă nu are cumva şi filme de artă. Se decide ce să cumpere, îşi deschide o mapă (studenţească) - moment în care, pentru o clipă putem vedea ce ţinea în ea - tot felul de scule pentru tencuit. Pune dvd-ul în mapă, şi pleacă probabil pe şantierul unde lucra. Cam asta este starea de fapt al întregului film: o invitaţie la regăsirea libertăţii,  dar şi o demascare crudă a imposibilităţii de a o dobândi, o evocare a visurilor neconturate dar sortite oricum eşecului. Trei tineri sunt puşi în situaţia de a se confrunta cu propriile aşteptări de la viitor.

Deşi nimic din ideile majore pe care este construit filmul nu sunt definitiv explicitat, un lucru pare cert: o întreagă comunitate suferă de anxietate. Pare că un sfârşit iminent se apropie, iar singura scăpare ar fi o schimbare de curs. Fiecare aşteaptă o reinventare, o şansă care întârzie să se întrevadă, iar nimeni nu ştie care este biletul câştigător.

Adolescenţii din "Unknown Pleasures" se simt izolaţi. Scăparea din faţa singurătăţii este ca în film-eseul lui Sokurov ("Elegy of a Voyage") unde era observată tendinţa comunităţilor de a se apropia de drumul principal şi de a trăi unul în coasta celuilalt, crezând că astfel pot fugi de bolile izolării. În "Unknown Pleasures", scăparea aparentă de izolare este autostrada - acces facil la marile aglomeraţii urbane care se identifică mai uşor cu reţetele de succes promovate de tv.

Personajul feminin este angrenat în campanii promoţionale ad-hoc, în care este vândut visul eliberării, scăpării dintre munţi, printr-o vodkă numită "Regele-maimuţă".

Un cântec, heavy-rotation pe toate canalele, aduce alinarea celor săraci prin identificare.

Am selectat trei segmente pe care le-am considerat ca fiind cheie pentru o posibilă înţelegere a filmului: imposibilitatea eliberării de sub orice tip de constrângere materială în numele libertăţii absolute  - mâinile ce îl strâng de gât pe unul dintre protagonişti, în tip ce este întrebat de 50 de ori "Te distrezi?", blocarea ieşirii din autocar şi încercările repetate de a ieşi din el, de fiecare dată fără sorţi de izbândă, şi excaladarea unui mic hop cu motocicleta pentru a ajunge doar cu 10 metri mai sus.

video
video
video

Un comentariu:

  1. misto cum palmuiala aia devine parte componenta din psihedelismul muzical ;))

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!