FILM: house (reg. Nobuhiko Obayashi, Japonia, 1977)


Nu am cunostinta de vreun film care a fost facut acum 30, 50 de ani, al carui rola a fost închisa într-un dulap de catre realizatorul lui, si proiectat în era asta, zisa digitala, pe motiv ca atunci nu ar fi înteles, iar azi ar putea fi apreciat cum trebuie. Cam asa sta treaba si cu "House", un film receptat în anii 70 drept un horror teribilist, un fel de "Avatar", inovator tehnic pâna la ultimul efect, probabil foarte bine primit. Nimeni nu era convins în ce directie o vor apuca horror-urile, nimeni nu avea de unde sa stie ca peste ani avea sa se reverse un imens tsunami de filme de gen, menite sa stoarca de lacrimi, transpiratii si tot felul de trairi primare.

Astazi vazut, filmul este o adevarata bijuterie: plecând de la un plot banal, conform canoanelor - 7 virgine închise într-o casa în Japonia rurala (nu trebuie sa faci prea multe speculatii pentru a afla care este miza)- "House" este o demonstratie absolut delicioasa de stil, în care inovatiile tehnice la tot pasul se dilata într-o initiativa de auto-demolare a propriilor stâlpi: îngrosarea pâna la refuz a efectelor vizuale, sunetele aplicate haotic, fundalurile saturate, tonul exaltat al personajelor.




Nobuhiko Obayashi realiza reclame tv, înainte de a veni pe piata cu acest film de debut. Sunt scene întregi în care decupajul imita "smecheriile" specifice clipurilor publicitare - ralentiul din produsele de par (scena din finalul filmului în care mama vitrega coboara dintr-o masina iar pletele-i si esarfa sunt prinse în vânt ), suprapunerile, atmosfera în care culorile aprinse fie sunt filtrate de nuante sidefate (nu în sensul dat de Sokurov), fie amplificate pâna la saturare prin contrastul cu un fundal unicolor.


Am gasit un post pe un blog care surpinde foarte bine întregul univers din niponul "Hausu". Va puteti delecta cu el aici.

0 comentarii:

comentează-te!