FILM: ce qu'il faut pour vivre (reg. Benoît Pilon, Canada, 2008)

Când am amintit de "Atanarjuat", vorbeam de un film pe care l-am văzut la începutul anului, şi care mi-a rămas la suflet. "Ce qu’il faut pour vivre", titlu adaptat în limba engleză prin "The Necessities of Life" este primul film pe care îl văd din lista de pelicule sub semnătura lui Benoît Pilon, un canadian fascinat până acum de filmul documentar. Scenaristul filmului, Bernard Émond, trasează scriptul viitorului film încă din anii '90, într-o perioadă în care este implicat ca trainer pentru o mică echipă de aborigeni, doritoare să pună bazele unei televiziuni în limbile Nordului. Aici află tot felul de istorisiri, printre care şi cele legate de epidemia de tuberculoză care au lovit comunităţile de triburi inuite, în anii '50.
Pe Bernard Émond, eu unul l-am remarcat ca regizor în "20h17 rue Darling" (2003), un film aparent de investigaţie jurnalistică, în care un reporter alcoolic se trezeşte că blocul în care locuia a explodat din cauza unei scurgeri de gaz, catastrofă a cărei victimă evită să fie prin simplul fapt că ajunge cu cinci minute mai târziu - un nene chinez a avut grijă să îl întârzie. De aici, un întreg lanţ de cauze probabile şi efecte, filmul transformându-se treptat, lin, frumos dintr-unul poliţienesc în unul de investigaţie interioară.

Bernard Émond îi oferă scenariul lui Pilon, prima provocare fiind găsirea unui actor inuit capabil să ducă în spate un film întreg. Aici apare Natar Ungalaaq, protagonistul din "Atanarjuat", film cu Caméra d'Or în sac, la ediţia din 2001 a Cannes-ului. Inuitul are avantajul de nu fi urmat niciodată cursurile unei şcoli de actorie (de fapt, cu cine să joace teatru, cu urşii polari?). Aşa, o anume stare zero a infantilităţii este asigurată. Tiivii-personajul trebuie să fie precum un ou fiert: o coajă care se poate sparge oricând, scoţând la suprafaţă un caracter puternic, responsabil în raport cu toate cutumele culturii din care vine.


Revenind la subiectul filmului, necesită doar câteva rânduri pentru a ne lămuri: Tiivii, capul unei familii de aborigeni este găsit bolnav de TBC şi luat sub monitorizare medicală la oraş, despărţit fiind de familie. "Cine va avea grijă de ei?", se va întreba, conştient de responsabilitatea imensă pe care o are faţă de familia sa, în procurarea hranei. Resemnat, este internat, luând contact cu lumea albilor, necunoscând limba lor şi nici modul pretins civilizat de comportament: habar nu are cum să mănânce spaghete - dând naştere la o scenă cu adevărat comică, prin simplitatea ei, şi unde actorul Ungalaaq dovedeşte de ce, să zicem, face toţii banii; o altă scenă comică este cea în care îi propune infirmierei să se culce cu el, într-un mod direct, explicaţia găsind-o în bagajul cultual diferit. Drept ghid îi serveşte un copil de vreo 10 ani, suferind şi el, crescut de mic în lumea albilor, dar care nu şi-a uitat încă originile.


Ceea ce mi-a plăcut la "Ce qu’il faut pour vivre" este simplitatea cu care povestea prinde contur. Laşi la o parte referinţele istorice, şi te afunzi în drama unui sălbatic aparent. Nu ştiu dacă aceasta a fost intenţia, însă referinţele la "Muntele vrăjit" al lui Mann (scriitor de suflet mie) pot sta în picioare: o terasă unde au loc curele în aer liber, un salon în care fiecare bolnav aduce câte puţin din background-ul său familial, şi chiar un bătrân aflat într-o permanentă tăcere, care nu face altceva decât să repare ceasuri.


Dacă e ceva pe care trebuie să îl remarci la filmul ăsta, departe de a fi vreo capodoperă, este sinceritatea cu care este lucrat. Şi atât.

Pagina comercială a filmului

3 comentarii:

  1. ..''vanatoarea'' online a dvd-ului nu a dat roade,poate am mai mult noroc la un'on shelf',ca m-ai starnit cu filmul asta''sincer lucrat'':)))

    RăspundețiȘtergere
  2. dacă l-aş avea, te-aş ajuta cumva. :( eu l-am văzut într-o oarecare zi, într-un oarecare cinematograf

    RăspundețiȘtergere
  3. multumesc pentru gandul bun
    -de atatea am gasit direct pe raft ceea ce magazinul nu avea online,incat nu mai consider relevante informatiile lor de pe net;sigur, fiind comoda din fire as prefera sa dau un click si sa astept filmul acasa:))dar si scormonitul intens dupa un anumit dvd isi are partile lui f.bune:chiar si atunci cand nu gasesc ce caut,gasesc de fiecare ceva (cel putin)dezirabil,rar ma intorc cu mana goala:)

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!