FILM: gomorra (reg. Matteo Garrone, Italia, 2008)

Din cartea lui Roberto Saviano, "Gomorra", apărută la noi în 2009, la editura Univers, din care s-a inspirat ulterior Matteo Garrone în filmul omonim, dau citire:

"Să investeşti o pensie de şase sute de euro în cocaină înseamnă să primeşti dublu după o lună. Nu existau garanţii în afară de cuvântul mediatorilor, dar investiţia era sistematic avantajoasă. Riscul de a pierde banii nu se putea compara cu profitul primit, mai ales dacă era comparat cu dobânzile pe care le-ar fi primit în cazul în care, ca alternativă, ar fi de pus banii la bancă." (p. 66)
"Strategia este nouă. Se ia în război tineri, să-i înalţe la rangul de soldaţi, să transforme maşinăria perfectă a traficului de droguri, a investiţiei şi a controlului teritoriului într-un mecanism militar. Ucenici băcani şi măcelari, mecanici, ospătari, băieţi fără nici o ocupaţie. Toţi trebuiau să devină forţa nouă şi neaşteptată a clanului." (p. 100)
 "Cine arată că e în criză, cine fuge, cine dispare, cine se refugiază în propria găoace, a şi pierdut. Să mâncăm, să bem, să ne-o tragem. Ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, ca şi cum nimic nu se întâmplă." (p.100)
  "(...) o împuşcă drept în faţă pe Carmela Attrice (...). Femeia nu mai ieşea din casă de ceva vreme, şi astfel, pentru a o lichida, ucigaşii au folosit un puşti drept momeală. Băiatul sună la interfon. Femeia îl cunoaşte, ştie bine cine e, nu se gândeşte la niciun pericol. Coboară, deşi era în pijama, deschide uşa şi cineva îi pune ţeava pistolului în faţă şi trage. Sângele şi lichidul cefalic îi ies din cap ca dintr-un ou spart." (p.120)
"Atunci când devin de nădejde şi se bucură de încrederea desăvârşită a unui responsabil zonal, atunci pot avea un rol mai important decât acela de simplu pusher-i, au misiunea să ţină de şase. Controlează dacă, pe o stradă din oraş care le-a fost încredinţată, camioanele cărora li se permite accesul ca să descarce mărfuri de supermarketuri, magazine sau băcănii sunt cele impuse de clan, iar, în caz contrar, semanlează că furnizorul cutărui magazin nu este cel . Chiar şi pentru acoperirea a ceea ce se întâmplă pe şantiere, prezenţa celor ce ţin de şase este fundamentală. Firmele care au câştigat licitaţia dau adesea lucrările în antrepriză societăţilor de construcţie ale grupărilor camorriste, dar, uneori, lucrările sunt încredinţate unor firme . Clanurile, pentru a descoperi dacă şantierele dau în antepriză lucrările unor firme , au nevoie de o monitorizare permanentă şi care să nu trezească bănuieli. Această muncă le este încredinţată puştanilor care observă, controlează, dau raportul responsabilului zonal şi primesc ordine de la acesta în legătură cu modul în care trebuie să acţioneze în cazul în care şantierul . Puştii afiliaţi au comportamente şi responsabilităţi demne de camorrişti cu vechime în muncă. Îşi încep cariera foarte devreme, ard etapele şi accederea lor la psoturile importante din interiorul camorrei modifică radical structura genetică a clanurilor. Copii responsabili zonali, boşi foarte tineri devin interlocutori imprevizibili şi nemiloşi care urmează noi logici, împiedicând forţele de ordine şi Antimafia să le înţeleagă dinamicile. Sunt cu toţii feţe noi şi necunoscute. (...) sectoare întregi ale traficului de droguri sunt acum administrate de băieţi de cincisprezece, şaisprezece ani, care dau ordine bărbaţilor de patruzeci şi cincizeci de ani, fără a arăta nici o clipă că le este teamă sau că nu se cade. (...) Din ce în ce mai des, băieţii din Sistem încearcă să obţină cu , aşa cum numesc ei pistolul, tot ceea ce îşi doresc. Iar dorinţa de a avea un celular sau un aparat stereo, o maşină sau o motoretă se transformă cu uşurinţă în asasinat. În Napoli, oraşul copiilor-soldat, nu de puţine ori poţi auzi lângă o casă, prin magazine, prăvălii sau supermarketuri, afirmaţii de tipul: sau . Cuvinte magice cu ajutorul cărora copiii iau ce vor şi în faţa cărora niciun vânzător nu le va cere să plătească ceea ce îi datorează." (pp. 130-131)
"La dădeau pastile de MDMA. Ca să nu adoarmă, pentru a evita să se oprească să mănânce de două ori pe zi. De altfel, MDMA fusese brevetat în laboratoarele Merck din Germania pentru a fi administrat soladţilor din tranşee în Primul Război, acelor soldaţi care erau numiţi Menschenmaterial, material uman care în felul acesta rezista la foame, îngheţ şi groază. Apoi a fost folosit şi de americani pentru operaţiunile de spionaj. Acum, aceşti mici soldaţi îşi primiseră şi ei doza de curaj artificial şi rezistenţă indusă." (p. 132)
"În America se trage ascultând rap în neştire, killerii din Secondiglioano mergeau să ucidă ascultând cântece de dragoste. (...) Aceşti puşti capitonaţi, aceşti supraveghetori ridicoli, asemănători unor marionete reprezentând fotbalşti americani, nu-şi puseseră în minte să devină Al Capone, ci Flavio Briatore, nu nişte pistolari, ci oameni de afaceri în compania manechinelor: voiau să devină afacerişti de succes." (p. 134)
 Într-o scrisoare a unui copil, scrisă preotului său:
"Toţi cei pe care îi cunosc ori sunt morţi, ori sunt în închisoare. Eu vreau să devin un boss. Vreau să am supermarketuri, magazine, fabrici, vreau să am femei. Vreau trei maşini, vreau ca atunci când intru într-un magazin să mi se arate respect, vreau să am depozite în toată lumea. Şi după aia vreau să mor. Dar aşa cum moare un bărbat adevărat, unul care comandă cu adevărat. Vreau să mor ucis." (p. 140)

"Nu cinematografia este cea care scrutează lumea criminală pentru a surpinde comportamentele cele mai interesante. Se întâmplă exact contrariul. Noile generaţii de boşi nu urmează un traseu pur criminal, nu-şi petrec zilele în stradă, având ca punct de referinţă un guappo din zonă, nu au cuţite în buzunar, nici cicatrice pe faţă. Se uită la televizor, merg la şcoală, sunt înscrişi la facultate, îşi obţin o licenţă, merg în străinătate şi, în special, studiază cu abnegaţie mecanismele investiţiilor. Cazul filmului Il Padrino* este elocvent. Nimeni din interiorul organizaţiilor criminale, atât siciliene, cât şi campane, nu folosise vreodată termenul de padrino, care este rezultatul unei traduceri nu prea filologice a cuvântului englezesc godfather. (...) după apariţia filmului, familiile mafiote de origine italiană din Statele Unite au început să utilizeze cuvântul padrino, înlocuindu-le pe cele care deja începuseră să nu mai fie la modă, compare şi compariello. Mulţi tineri italo-americani legaţi de organizaţiile mafiote au imitat ochelarii negri, costumele în dungi, cuvintele solemne. Bossul John Gotti însuţi a vrut să se transforme într-o versiune în carne şi oase a lui don Vito Corleone."
"Când Romeo l-a văzut pe Giuseppe la pământ, sunt convins de un lucru, care nu va putea avea niciodată niciun fel de confirmare, şi anume că a înţeles care este diferenţa exactă între film şi realitate, între decoruri şi mirosul greu al aerului, între propria viaţă şi scenografie. I-a venit şi lui rândul. L-au împuşcat în gât şi l-au omorât cu un glonte în cap. Adunându-i-le anii, cu greu ajungeau la treizeci. Clanul Casalezilor rezolvase astfel această excrescenţă microcriminală alimentată de cinematografie. Nu au chemat nici măcar cu un telefon anonim poliţia sau ambulanţa. Nu s-au sinchisit că mâinile cadavrelor celor doi băieţi aveau să fie ciugulite de pescăruşi, iar buzele şi nasurile roase de câinii vagabonzi care rătăceau pe plajele pline de gunoaie. Dar asta filmele nu o povestesc, se opresc cu o clipă mai înainte." (p. 309)
"Nu există o diferenţă reală între spectatorii de filme de pe pământurile camorrei şi oricare alt spectator. Peste tot referinţele cinematografice sunt privite ca nişte imitaţii ale unor legende. Dacă în alte părţi poate să îţi placă personajul Scarface şi să te simţi ca el în inima ta, aici poţi fi Scarface, dar este de datoria ta să fii el până la capăt." (p.309)
Filmul m-a fermecat, cartea m-a intrigat complet iar o dată revăzut filmul, am înţeles de ce este o capodoperă a cinematografiei (unde mai pui că au fost câteva magii vizuale care m-au dat complet peste cap).

Trailer oficial
Detalii despre film
Pagina comercială

3 comentarii:

  1. Am vazut si eu filmul. Cartea nu am citit-o si sunt curios daca actiunea e prezentata la fel pe planuri paralele, sau e perspectiva originala a regizorului.

    RăspundețiȘtergere
  2. da,un film extraordinar! ma pregatesc sa il revad si eu cu mai multa atentie. sunt atatea detalii pe atatea planuri, incat parca la prima vizionare nu le poti percepe pe toate...

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Andrei: Am scris eu pe undeva că filmul este inspirat din cartea lui Saviano, nu este o ecranizare. În fapt, regizorul a luat doar scurte referiri din carte - cărora le-a exploatat potenţialul narativ. De exemplu, planul "croitoru lu' Angelina" nu se regăseşte în carte decât prin câteva rânduri. Concluzie: Garrone preia mici fâşii narative dar înţelege toată starea aia de fapt pe care încearcă să o ilustreze prin mijloace jurnalistice Saviano. În carte, ai putea găsi mult mai multe informaţii de acolo, inedite. Ţi-o recomand.

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!