FILM: dikkenek (reg. Olivier Van Hoofstadt, Franţa, Belgia, 2006)


Nu vreau să mă gândesc la "Dikkenek" ca la un film cu un subiect clar, cu o intrigă care să implice şi un final clar, pentru că din punctul ăsta de vedere, filmul este o mare gogoaşă. O să îl privesc drept o serie de sketch-uri care servesc o temă mare, guvernată de intenţia de a ridiculiza de la subtil până la grosolan societatea belgiană actuală. Fiecare "păcat" social, fiecare prejudecată bine împământenită - toate sunt îngroşate până te saturi, fiecare personaj fiind ridicol în naivitatea şi naturaleţea sa, aducându-şi contribuţia la o comedie de-a dreptul incitantă.

Pentru prima oară, Marion Cotillard şi Mélanie Laurent se întâlneau (era anul 2006) pentru a forma un cuplu de schizo-pipiţe care întâlnesc doi băieţi "răi" din "cartierul" Anderlecht, Stef şi Jean-Claude. Nadine (Cotillard) este învăţătoare, o pragmatică convinsă în modul în care înţelege ea educaţia (!), în timp ce Natacha (Mélanie Laurent) este o frumuseţe rară ce visează să devină foto-model, dar care ajunge să pozeze într-un hangar, printre baloţi de paie, ţinând în mână o pereche de cizme chicioase, pentru nimeni altul decât un pervers violent, cu fantezii dintre cele mai de nedigerat, un amestec de întreprinzător şi o gândire sub aburii halicinogeni ai proprii nebunii (un fel Rembrandt al timopurilor noastre care găseşte adevărata artă în a fotografia trupuri sfârtecate de animale).

Stef şi Claudy sunt doi retardaţi, de la colţ, care îşi caută marea iubire. Lista de personaje-stereotip continuă cu arăboiul care nu mănâncă carne de porc şi vorbeşte o franceză stricată, tipul care şi-o ia pe cocoaşă de la toţi (Poponeţ, în variantă belgiană), jucat de Jérémie Renier (L'enfant), poliţista lesbi xenofobă, vecinii perverşi sexual, batozele gravide care trăiesc din ajutorul social şi care freacă menta prin baruri strigând "Les bières!" sau pakistanezul cu kalaşnikovul de gât vânzând chifteluţe băştinaşilor.

video

Pentru că tot veni vorba de Cotillard şi genul de rol în care o percep ca simţindu-se cel mai confortabil. Învăţătoarea îşi duce ţâncii la Muzeul Accidentelor de Maşină, unde le face o demonstraţie ca la carte despre cum trebuie să te comporţi în trafic.

"Dikkenek" este fratele mai mic al unui alt film - "C'est arrivé près de chez vous" (Rémy Belvaux, André Bonzel, 1992), de vreo zece ori mai bun, cu Benoît Poelvoorde în rolul principal, un killer implicat în tot felul de acţiuni absurde, un film hilar, o demonstraţie neagră de cum televiziunea construieşte prin repetiţie un fetiş social pentru marea masă, din violenţa te tip "ştirile de la ora 5". Morala, neimplicit formulată în acesta din urmă, trasa ideea că atât cel implicat în actele violente cât şi cel care este martorul efectelor, prin intermediul micului ecran, cu toţii ating o formă absolută de imunizare la crimă, viol şi alte maladii ale aparentelor convenţii sociale, un fel de "Tesis" (1996) amenabarian, dar în care "C'est arrivé près de chez vous" este studiul de caz în sine.

video
"C'est arrivé près de chez vous" (cu un Poelvoorde în formă)

ExtraInfo: dikkenek (cuvânt flamand) s-ar traduce prin "gât lung" şi ar desemnaun tip căruia îi place să se fălească (flamandul ca tipologie în contextul filmului!), să fie în centrul atenţiei chiar pe o cale violentă, domnul "le ştie pe toate". La nivel macro-, deşi filmul este o co-producţie franco-valonă, atât filmul, cât şi tema fac trimitere la un fel de conflict mocnit între cele două jumătăţi belgiene. Un regal imagologic, nu glumă!


Trailer oficial
Pagina oficială a filmului

4 comentarii:

  1. ”C'est arrivé près de chez vous” mi-a placut si mie. Putine filme au indraznit sa critice intr-un mod atat de dur si de direct mass-media pentru inclinatiile morbide pe care le are si cu care contagiaza publicul. Si actorul principal a jucat incredibil.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, numai când mă gândesc la el m-a amuz. Şi da, P. a fost extraordinar de bun. Filmul în ansamblu este un bun exemplu de cum poţi să fac un film de index cu puţini bani.

    RăspundețiȘtergere
  3. La capitolul ridiculizare grosolana iti recomand Ex Drummer. E interesant in felul lui, dar pe alocuri este foarte scarbos.

    RăspundețiȘtergere
  4. @garm: mulţumesc mult pentru recomandare! Am reuşit să-l văd săptămâna trecută. deşi nu merge în aceeaşi direcţie ca şi "C'est arrivé près de chez vous" care bătea mai mult spre un fals documentar, un fel de reality show, mi-a plăcut. Nu ştiu dacă a fost chiar scârbos, cred că mai degrabă, pentru mine spun, a fost uşor şocant (în special confesiunile din ultimele 20 de minute). Şi am mai savurat scenele absurde de genul: scriitorul îl loveşte pe unul iar pe fundal se aude "i love you for you're tenderness". :)) mulţumesc încă o dată pentru propunere. te mai aştept! :)

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!