FILM: 3 în 1: gazon maudit vs. un crime au paradis vs. fuera de carta


Sudul Franţei. Victoria Abril. Lesbian things. "Gazon maudit" (Balasko, 1995) este o comedie de bun simţ, aflată aproape de graniţa cu activismul politic şi cea a derizoriului. Un ménage à trois "FFm" (female-female-male), în care componenta erotică este la fel de prezentă ca şi ingredientul tragi-comic.

Cine putea să accepte un rol în care trebuie să dovedească un nivel de dezinvoltură natural, dacă nu Victoria Abril? Ea a trebuit să înţeleagă femeia casnică, puternică dar ultra-fidelă ideii de familie responsabilă. Pe parcurs, o formă de expresie sexuală având ca punct de susţinere o deschidere prin sine însăşi a unui fel de parfum erotic, în care actriţa nu doar se dezbracă, dar are o plăcere deosebită de a se etala în faţa camerei.

Josiane Balasko, aici nu doar în calitate de actriţă, dar şi de scenarist şi regizor, face încă un rol controversat - o lesbiană care călătoreşte aiurea prin ţară într-o hardughie pe patru roţi, pictată în culorile flower-power din desenele animate cu Scooby Doo.

Filmul a fost nominalizat la Globuri, în secţiunea "Best Foreign Smth.". Dacă o aşa producţie ajunge să fie luată în seamă, vă daţi seama ce valoare au "premiile"!

O a doua comedie căreia îi dau liber la scris este "Un crime au Paradis" (2001), mult mai bun şi cu acceaşi Josiane Balasko, într-un rol secundar ce-i drept. Plasată tot în insolitul aşezământ provensal, acţiunea se concentrează tot pe un impas în cuplu - doi provensali ciudaţi, fiecare dorind să i-o facă celuilalt. Filmul este un remake al unui anume "La poison" (Guitry, 1951), pe care nu l-am văzut din păcate, dar despre care păsărelele ciripesc că ar fi mult mai bun.

Filmul ăsta mi-a atras atenţia pentru că are câteva scene punctate de câteva seturi de dialoguri geniale - scena întâlnirii dintre bărbatul care doreşte să îşi ucidă nevasta şi avocat, şi judecata propriu-zisă. În rest, un comic mediocru - găurirea găleţii de lapte cu bormaşina, scena cumpărării vinului la PET (o ironie de gustat în patria vinului francez) sau cumpărarea "delicioasei" otrave - toate au un aport comic puternic nu prin genialitatea scenariului, ci prin plăcerea lui Balasko de a face roluri dintr-o bucată, dar atât de îngroşate încât devin comice în sine.

Dacă în "Un crime de Paradis" am avut măcar răgaz să mă bucur de câteva schimburi de replici menite (şi reuşind) să mai schimbe din fizionomia plană a feţei, în "Fuera de carta", (2008) am rămas cu vreo 3 gaguri frivole iar în rest... păi în rest, îl avem pe Javier Cámara (asistentul din Hable con ella). Filmul în sine e praf - surprinde atât de multe piste, dar pe niciuna nu o duce la capăt - singurul resort fiind jocul lui Cámara care nu este doar specialittaea casei, dar însăşi comedia este specialitaea jupânului.

Gazon maudit (Josiane Balasko, Franţa, 1995)
Un crime au Paradis (Jean Becker, Franţa, 2001)
Fuera de carta (Nacho G. Velilla, Spania, 2008)

0 comentarii:

comentează-te!