Short FILM: la lettre (reg. Michel Gondry, Franţa, 2006)

În perioadele astea de agresiune (ca să nu spun, psiho-război) în care doi actanţi se bat pentru tilul de "omul Mitică, numărul 1 în stat", zilele cinematografiei franţuze (care acum, fie vorba între noi, sunt organizate lamentabil) au căzut precum mana în mâinile poprului lui Moise. Mai calde, mai reci, mai înghesuite sau mai goale, sălile din Urbe care au găzduit peliculele din hexagon mi-au servit drept buncăr, în care să mă protejez de logoreea care duce nicăieri (ăi de pe Realitatea-pârţ o numesc "jurnalism de opinie"). A fost un fel de protest într-un mod personal, sau să îi spunem indiferenţă?!

Fiecare cu scurt-metrajele lui. În timp ce unii rulează clipuri cu candidaţi bătăuşi sau experienţe falice (vezi Birchal - un fel de echivalent cu Udrea, dar în tabăra pesedeului Mircea), eu o să scriu despre un short al lui Gondry, cu care mi-am clătit privirea în cea de a doua zi de proiecţie a scurt-metrajelor programate. Ştiu, ce snob şi ignorant pot fi! Ţara arde iar eu vorbesc despre Gondry-ul savuros care anticipa într-un fel ce avea să se întâmple cu "La science des rêves" (Gondry, 2006).

Invitat de Canal+ să realizeze un scurt-metraj care să se plieze pe tema numită la lansare "En attendant l'an 2000", Gondry concepe o scurtă poveste despre un copil de 12 ani care experimentează pentru prima oară primele trăiri erotice. Magic, sensibil, comic... Gondry!

video
Sursa: youtube.com

Dincolo de faptul că am suferit dezamăgirea de a nu mai rula şi un scurt al lui Jeunet, anunţat de altfel, oficial, m-am consolat cu animaţia "Les escargots" a lui Laloux, pe care o mai văzusem şi într-un alt context, cu ciudatul, hilarul "Gisèle Kérozène", "Jeux des plages" semnat Cantet şi comicele "Présence féminine" (Rochant), "Cauchemar blanc" (Kassovitz) şi "Le chien de Monsieur Michel". Pe lista neagră am trecut "Le chant du styrène", o tentativă a lui Alain Resnais de a ne demonstra că şi chimia industrială este magică (manipulează estetic, mirosul de benzen nu mi se pare cool nici atunci când îi dedici un documentar de 20 de minute). Pentru asta, l-aş fi invitat la rafinăriile de la Teleajăn sau Brazi (Ploieştiul ştie de ce!).

PS: Mi-am uitat la Europa "Şotronul". Să îmi aduceţi dracului Cortazarul înapoi! După 2 ani, în sfârşit îmi dădusem şi eu seama care e treaba cu scriitorul ăsta!

2 comentarii:

  1. Sper să-ţi recuperezi Şotronul şi să povesteşti impresii despre el :) Eu tot Şotronul rumeg zilele-astea, dar sunt la prima încercare Cortazar, aşa că nu pot spune că mi-am dat seama care e treaba cu el :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Uf, nu îmi mai aduce aminte de carte! după nenumăratele încercări de citire şi recitire - liniar sau nu - se prinsese şi moaca mea de ce este cu cartea. Voi reveni, evident. :)

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!