FILM Debate: Ana tells ai lăv iu to Manole


Eu unul am o problemă cu filmele care merg pe mâna unei disconcordanţe dintre temele abordate şi limba în care sunt scrise. Momentul istoric este unul iar limba pe care o vorbesc personajele este o cu totul alta.

Mi-a venit în minte "Dragostea în vremea holerei". Filmul este prost, ruşinos de prost jucat şi tind să cred că asta se datorează şi faptului că marea majoritate a actorilor este formată din oameni a căror limbă nativă nu este engleza.

Într-o primă categorie s-ar integra filmul mai sus menţionat. De obicei, genul acesta de filme - ecranizări a unor romane pline de sevă - sunt produse de marile studiouri americane care consideră că oricum, americanul de rând nu este ultra-familiarizat cu limbile străine şi consideră că o limbă "americană" uşor pocită îi scapă o dată de presiunea publicului care doreşte filme în limba maternă, iar pe de altă parte se împacă şi cu tema non-americană clasică, dar care trebuie să fie veridică şi pentru un public ceva mai pretenţios. În contextul în care în Statele Unite ale Americii, segmentul de carte non-americană publicată nu depăşeşte 5% din totalul titlurilor publicate într-un an, este de înţeles, nu? Asta pentru a nu mai pune jar pe foc şi să înţelegem că genul "Foreign Film" este pentru ei echivalentul unui adevărat gen de sine stătător - thriller, drama,etc. Prin urmare, pentru a scăpa de acest stigmat, casele de producţie recurg la artificiul menţionat la început, iar engleza pocită devine pentru receptor engleza vecinilor de la sud.

O altă categorie ar fi cea a filmelor realizate în general în Europa de Est (România este şi ea prezentă), principalul raţionament fiind costurile. De regulă, astfel de filme recurg şi la "serviciile" actorilor locali. Iau ca exemplu "Youth without Youth", o "impertinenţă" la adresa unei bine-cunoscute nuvele de Eliade. Mă apucă scârba numai când îmi aduc aminte de accentul şi prestaţia lui Piersic Jr. :))

Şi aşa se face că Maria Antoaneta vorbeşte engleza fluent şi întraga Curte îi preia exemplul, Napoleon şi Hitler şi-au uitat limbile susţinând dialoguri fluente în limbi străine (pe acea vreme, chiar şi stranii) iar Mao, oh da! până şi înţeleptul Mao împărtăşeşte crezurilor tovarăşilor în limbile exploatatorilor din Occident.

0 comentarii:

comentează-te!