FILM: 3 în 1: la mujer de mi hermano vs. diario de una ninfómana vs. sauna

"Femeia fratelui meu" vinde chifteluţe. O telenovelă turnată în peliculă, încearcă să ne vrăjească cu o poveste de dragoste (nu am înţeles dragostea cui) plasată într-o societate unde influenţa Bisericii Catolice încă îşi mai simte prezenţa, la umbra căreia se mai definesc pe alocuri relaţiile de familie, cutumele implicate de un mariaj. Are cam tot ce o gospodină care pune suflet în decopertarea cartofilor poate visa: interioare cu design atent, telefoane mobile aruncate isteric în piscina cu care este dotată vila, servitoarele cu alură de mamă juisând printre mâncărurile trendy din bucărăria Barbie, masculul feroce şi cel mai puţin feroce, soacra care vorbeşte mult şi... cam atât.

"Jurnalul unei nimfomane"... acum e acum! Filmul începe cu o confesiune. Una făcută de o nimfomană, evident, căreia cică îi place sexul de la 15 ani când a fost dezvirginată şi nu a simţit nimic. Dar care vroia să simtă ceva ore şi ore în şir. Cică nu e o puta, vrea doar să fie o femeie liberă. Şi aici avem interioare futuriste (în casa lui Gaudi), prietena frigidă care în final îşi găseşte amorul la matrimoniale. Gogoşile se ţin lanţ: filmul se vrea a fi o declaraţie de emancipare sexuală, numai că emanciparea este una frivolă iar ceea ce filmul vrea să declare este că tot ce este nou, nemaipomenit, ieşit din tipare, e al dracului de fain. Aici se înscrie şi prietena care dă anunţ la ziar cum că vrea să iubească. Belén Fabra este Valére care atunci când se angajează la un bordel se recomandă clienţilor drept Valérie (adică ce putea fi ceva mai kitsch decât tentativa asta băşinoasă de a pretinde că are un nume de curtezană franţuză).

O altă chiftea garnisită este tot drumul experimentelor: Valére e nimfomană dar întâlneşte dragostea (într-un office - ştii, locul ăla unde contractele se fac şi desfac) şi devine o femeie cu cerc la cap. Numai că bărbatul nu e pe acasă, adică e un junkie, când e beat arată cât de prost este şi îi spune puta! Ea se supără şi divorţează, vrea să se sinucidă (cum? ei cum? să se arunce de la balcon!). Ajunge la un bordel şi bate palma cu matroana (nu ştim dacă are carte de muncă!). Aici este botezată, cum v-am spus Valérie. Dar se supără pentru că îşi aduce aminte că întâlnise o emigrantă, căreia îi era dor de fie-său, minor. Vrea să se elibereze şi merge mai departe... pentru ca în final, ştiţi ce revelaţie are filmul? Faptul că toţi trebuie să fim mici hedonişti şi să ne trăim viaţa! (după o oră jumătate de hârtie creponată rulată prin faţa ochilor). Incoerent? Aşa-i şi filmul!

Un film ceva ceva mai rezonabil este "Sauna". Asta pentru că regizorul merge pe nişte piste testate anterior, de "vecinii" de la est şi vest de Finlanda, vorbind despre remuşcare, credinţă şi absenţa ei, tăvălucul psihologic pe care îl adoptă războiul, toate mascate sub un fals thriller. Dincolo de câteva seturi de replici care nu au sare, nici piper, izolate în propriul vid, imaginea este coerentă iar personajele sunt interesant conturate, pliate, cum altfel, pe afinitatea nordicilor de a se axa pe zona existenţialismului: ucigaşul bun şi fratele cu alură şi ocupaţii angelice - este cartograf, dar care e un adevărat furnal de rău - are pornirile unui violator.

Însă nu la temă vreau să fac referire. Mai multe detalii se găsesc aici. Ceea ce m-a nemulţumit a fost scenografia şi micile detalii. Costumele nu sunt veridice. Te duc mai degrabă cu gândul la sfârşitul secolului XIX, deşi acţiunea este plasată 3 secole mai devreme. Un alt lucru pe care l-am găsit drept inadecvat ar fi ochelarii personajului central. E un detaliu pe care într-un alt context nu l-aş fi găsit relevant, dar aici, ochelarii joacă un rol-cheie în filozofia filmului. Ochelarii sunt cu suport pentru urechi, ori tipul ăsta de rame nu au fost inventate decât un secol şi ceva mai târziu!

Gata cu chifteluţele!

La mujer de mi hermano (Ricardo de Montreuil, Argentina, 2005)
Diario de una ninfómana (Christian Molina, Spania, 2008)
Sauna (Antti-Jussi Annila, Finlanda, 2008)

2 comentarii:

  1. Dupa cum ai inceput mi-era ca o sa stergi pe jos cu Sauna da vad ca ai fost mai moderat :). De acord cu tine, costumele sunt cam "noi" iar prezenta ochelarilor aia e curioasa. Oricum nu mi-a parut rau ca l-am vazut.

    RăspundețiȘtergere
  2. mais non monsieur, nu este un film slab. crede-mă, este de 10 ori mai bun decât "diario..." :)). dar sunt lucruri pe care nu le-am putut trece cu vederea. şi au fost şi replici care încercau să deschidă o nouă pistă dar al căror efect era şters cu buretele o dată cu următoarea scenă. ex: Eerik cu blonda (cred că e chair Kati Outinen): ea îl întreabă cevea de genul "Unde îţi sunt ochelarii" iar el îi răspunde "Aici văd clar". Din tot ceea ce urmează, nu mai identifici nimic care să se lege de replica asta, deşi presupun că avea o semnificaţie.

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!