FILM: katalin varga (reg. Peter Strickland, Marea Britanie, România, Ungaria, 2009)

Filmul ăsta este precum un kurtos kolac. Un hibrid, o chestie improvizată, bine mânjită cu un zahăr suspect şi vândut pe plajele din Mamaia. E o delicatesă de la minoritari pe care o serveşte un englez; pe care îl gustă fără a fi mâncat niciodată unul veritabil.

Sunt multe lucruri trainice in film, cum sunt de altfel şi multe PET-uri şi resturi de hamsii. În condiţiile astea, e greu să pun o ştampilă sau să îmi reglez discursul, riscând să fiu mult prea entuziasmat (nemotivat sau eronat), fie mult prea fatalist (ceea ce este iarăşi, nedrept!), dezgustat că am savurat un şerbet dar nu mi s-a dat lingura potrivită.

Filmul se petrece undeva în maghiarimea din Orientali (locurile surprinse o spun). Filmul acestui Peter Strickland plasează un road movie (cu căruţa) într-un spaţiu mitic, ciudat, atemporal, în care noile tehnologii (telefonul mobil) se bat cap în cap cu ciudata ruralitate şi aştepţi din moment în moment să auzi un voice over spunând "In ză hart ăv Transylvania...". Cu toate astea, miticul nu ţine decât atât cât pui o felie de margarină pe felia de pâine - se sparge şi bubuie lamentabil o dată cu decizia de a insera nişte locuri comune estice cum ar fi dansul ceangăilor - lipsit de orice profunzime sau utilitate narativă - aş prefera-o de o mie de ori pe Rona Hartner în locul unei astfel de scene lălâi.

Tema este simplă, nimic de comentat. Pentru că cu mulţi ani în urmă a avut o problemă cu nişte ceangăi "în călduri", Katalin este alungată de bărbat, de acasă, împreună cu plodul despre care află că nu este al lui. Dându-şi seama de imposibilitatea de a mai controla secretul, Katalin se urcă în căruţă şi o ia la drum. Nu avem date despre cum comunitatea a aflat de dubiosul eveniment (secretul este păstrat până în ultimele 20 de minute ale filmului şi pentru privitor), supunerea este dubioasă iar direcţia de asemenea. Katalin Varga porneşte în căutarea violatorilor pentru a se răzbuna. Îl găseşte pe primul şi îi trage o corecţie. Şi continuă mai departe...

Ceea ce se vroia a fi un film despre recuperarea trecutului, răzbunare şi obsesii, devine o peliculă fără gust care ratează nucleul dur care l-ar fi putut salva: conflictul mamă - fiu.

Postproducţia este mai bună decât filmul în sine.

Şi mai este această Hilda Péter, care este fenomenală şi singura perlă prezentă. Dacă o şi lustruiau bine... Hilda este cameleonică, nu frumoasă dar extrem de şarmantă. Există o scenă în care are loc relatarea violului petrecut în copilărie, care este extraordinară - forţă în privire şi dorinţa perversă de răzbunare.

Filmul se termină brusc, grăbit - nici de mestecat nu ai răgaz. Pare-se că cineva a spus "Gata, nu mai avem bani în buget. Hai să o băgăm p'asta într-un boschet şi să o omorâm!". Iar Katalin Varga moare de baltag lovită, în mâna fratelui răzbunător care îşi spune replicile ca şi cum le-ar citi de pe un monitor.

Trailer oficial
Detalii despre film
Pagina oficială a filmului

0 comentarii:

comentează-te!