Les visages du FILM: chiara mastroiani / les chansons d'amour













Au parc (de la Pépinière)

4 comentarii:

  1. Ce coincidenta, chiar il luasem acu ceva zile si ma pregateam sa-l vad. Mi-a starnnit curiozitatea.

    RăspundețiȘtergere
  2. da, urmăreşte-l. eu l-am văzut acum vreo 2 ani cred şi m-a pus pe gânduri. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. eu am simtit nevoia sa-l revad dupa ce am vazut la belle personne...nu stiu exact ce a vrut honore cu filmul asta, il are pe garrel, acelasi paris gri, aceleasi fulare aruncate neglijent si unele momente poetice/melancolice interesante dar nu se compara

    RăspundețiȘtergere
  4. @ana: nu am văzut nimic de C. H. post "Les chansons...", deci nu aş putea să fac niciun fel de apreciere. :) mă gândesc că filmul de care vorbeşti tu este făcut după, regizorul şi-o fi clarificat în vreun fel lucrurile cu ce a vrut de la garrel şi compania. cred că pur şi simplu a vrut să facă un experiment cu un musical fără canoane. şi atât.

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!