FILM: nuovomondo / lumea nouă (reg. Emanuele Crialese, Italia, Franţa, 2006)

Când am aflat eu prima oară de "Nuovomondo", am fost uşor sceptic. Genul de filme care abordează exodul europenilor către Lumea Nouă a fost de multe ori confiscat fie pentru a aprinde şi mai mult flacăra multiculturalismului american, fie pentru a explica şi legitima prezenţa unei etnii ca formulă a diversităţii care se topeşte în conformismul unitar american. Sunt genul acela de filme "educative" care transformă aspecte maligne ale istoriei în mituri.

După "Respiro" (un film superb despre care nu am scris până acum), Crialese prinde şi mai mult curaj în a spune o poveste (tot) siciliană, de această dată şi probată, sub anumite aspecte, istoric. "Nuovomondo" începe cu una dintre cele trei scene memorabile ale filmului: Salvatore Mancuso escaladează un munte abrupt, în picioarele goale, tălpile sângerându-i, pentru ca după câteva momente de linişte cuplate cu un soi de ritual magic care se petrece undeva, pe partea cealaltă a muntelui, să atingă vâful unde stă rătăcită în acel peisaj asfixiant, de nori, rouă şi piatră, o cruce de lemn. Temporal, acţiunea se petrece undeva după 1910, într-o Sicilie rurală, afundată profund în sărăcie.

video

Debarasarea de segmentul sicilian al filmului este marcată de un alt moment fascinant: scena în care este panoramată plecarea vaporului cu imigranţi punctat atât de fin de Crialese încât te reduce la muţenie pentru o vreme şi nu îţi mai revi decât la acordurile moderne din Nina Simone. De o parte şi de cealaltă a malului stau imigranţii care se privesc ochi în ochi, fără a scoate nici un sunet, într-un drastic conflict cu agitaţia din port.

video

Am remarcat că filmul nu este unul politizat: încearcă să surprindă naivitatea celor care înghiţeau găluşca propagandistică a unei a doua Lumi Promise, iar Crialese nu face rabat nici un moment (acolo unde este oportun) să parodieze maniera simplă de a aborda lucrurile. Morcovii imenşi, cele două scene de înnot în lapte, fotografiile "blestemate" în care este surprinsă imaginea unui Tărâm al Abundenţei. De altfel, filmul trimite chiar la nevoile primare ale omului. Face abstracţie totală de constructele înalte precum nevoia de Libertate ale Imigrantului. Mai mult, nicio Statuie New York-eză nu este înfăţişată iar miticii zgârienori sunt prezenţi doar în ochii fascinaţi ai celor care au fost acceptaţi în Lumea Nouă, dar pe care camera este mult mai prea leneşă să îi arate având în vedere semnificaţia mult prea redusă în economia filmului.

ExtraInfo: Într-un interviu, Crialese declara că pe viitor, intenţionează să producă şi un sequel, sub forma unei comedii, în care Salvatore divorţează de Lucy, nemulţumit de faptul că nu ştie să gătească, îşi regăseşte fratele geamăn şi devin staruri de cinema. Acum nu ştiu dacă pur şi simplu a făcut mişto de reporter sau... ?!

Trailer oficial
Detalii despre film
<

2 comentarii:

  1. L-am vazut si eu acum ceva timp si a fost destul de fain. Mi-a placut critica la adresa serviciilor de imigrare americane de atunci, si probabil si de acum.

    RăspundețiȘtergere
  2. mulţumesc de intervenţie. :) eu nu aş merge până acolo încât să îl suspectez pe regizor de astfel de intenţii. cum am şi spus, filmul nu a fost unul politizat. întradevăr, sunt acolo nişte scene (care istoric sunt probate) care în istoria recentă au fost cosmetizate sub forma expresiei "popularea statelor americane cu caucazieni" formând o elită europeană. însă critica asta o percepem doar noi, dacă vrem, după ce vedem fimul şi nu este componentă intrisecă a filmului.

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!