FILM: los abrazos rotos (reg. Pedro Almodóvar, Spania, 2009)


O tipă, avizată (cel puţin aşa notau cei care o invitaseră) spunea acum ceva vreme pe Green Channel despre "Îmbrăţişări frânte" că este sub media almodovariană. Am mers zilele trecute să mă conving, în sfârşit rulând la Studio. Nu doar că m-a surpins plăcut dar a fost un prilej bun de a rememora "elementele" de identitate pe care A. şi le rezervă.

Reluând tehnica filmului în film, "Los abrazos rotos" este mai apropiat ca formă de "La mala educación". În plus, graniţa dintre acţiunea prezentă şi filmul secund (constituit drept un flashback prelungit) este extrem de clară. În ciua faptului că nu are o acţiune liniară, Almodovar dă o fluenţă relaxantă, cu mult mai accesibilă decât în "Proasta creştere".

Nu o să povestesc filmul. Nu sunt un bun povestitor, iar în acest caz îmi este chiar teamă să nu profanez în vreun fel mica comoară. O să vă sfătuiesc însă, ca înainte de a merge să îl vedeţi, să (re)vedeţi o altă bijuterie almodovariană,"Mujeres al borde de un ataque de nervios", întrucât sunt foarte multe referiri la el şi veţi lua act de un remake gustos, de această dată cu Penélope Cruz în rolul lui Pepa. După vizionare, puteţi vedea şi actualul "La concejala antropófaga", scurt-metrajul care clarifică nişte aspecte din film (comic, evident!) - iar dacă o să mai aveţi puţină răbdare, veţi avea şi o variantă cu traducerea în română pe care o voi posta. În altă ordine de idei, Almodovar-regizorul este extrem de prezent prin intenţionalitatea simbolică. Dincolo de poveste, crezul regizoral al lui Almodovar este unul mai evident ca oricând. Veţi găsi o sumedenie de referiri privind condiţia regizorului şi dramele prin care trece. Nu doar amoros poate fi interpretat filmul. Noua peliculă este demnă de o interpretare mai profundă care deţine poll-position-ul în cursa pentru supremaţie cu elemente deja clasice ale expresiei artistice a lui Almodovar: femeia emancipată, urbanitatea, culorile (de această dată, albul cearşafului lui Magritte dar mai ales jocul antitetic dintre roşu şi negru, dar şi o premieră în limbajul regizorului spaniol, dar la fel de kitsch de bun gust).

Observând toate astea, stau încă şi mă mai intreb cât de mare este puterea de interiorizare a unor critici de film (aşa-zisele "voci avizate"), cât de dipuşi mai sunt ei să rumege simbolurile abundente din filmele mari, în condiţiile în care sunt ocupaţi cu cocktail-urile, seratele, avantpremierele (care ţine "prostimea" departe) şi scrierea "Cuvintelor înainte" pentru cărţile Mihaelei Rădulescu? E doar o întrebare... în nici un caz nu vreau să contest pe nimeni şi nimic. :)

În încheiere, vă învit să citiţi o întrebare de duh, preluată de pe cea mai tare sursă de FUN, Imdb:

"Is Harry Cain blind or is pretending is blind?"

Imaginea nu este din film, însă mi s-a părut relevantă
pentru ce a ieşit. Sursă: cinemagia.ro

8 comentarii:

  1. Am de gand sa-l vad in weekend! Am vazut mare parte din filmele sale deci e un must respectuos :)

    RăspundețiȘtergere
  2. da, în mod cert. te sfătuiesc, în cazul în care nu l-ai văzut, să urmăreşti şi "Mujeres al borde de un ataque de nervios". şi scurt-metrajul. cred că este şi pe youtube. nu ştiu însă dacă este şi o variantă în engleză. eu unul, nu ştiu spaniolă. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. cel care a scris prefata la cartea mihaelei r va raspunde:
    1 'los abrazos...' este un film f slab - cred k cel mai slab al lui almodovar, kiar si sub 'la mala education'. pt asta nu tbuie sa fii 'f atent', tbuie doar sa ai acel fler (de bun critic) care te face sa-ti dai seama f rpd k filmul nu functioneaza...
    2 motivele pt care e slab le voi dezvolta in cronici, nu aici; pe scurt: e un film LABORIOS
    3 cadeti in capcana multor comentatori de filme: dk dati de 'simboale', simetrii, rafinamente, constructii savante etc, considerati filmele respective 'bune'... well, here is news for you: NU SINT! prezenta tuturor 'simboalelor' etc face si mai penibil esecul. e k si cum un mare bucatar va invita sa degustati cea mai somptuoasa trufa gatita vreodata - doar k va aduce doar platoul, trufa a uitat s-o puna... :))

    RăspundețiȘtergere
  4. als, te înţeleg perfect. mă bucur că deschizi ochii prostimii dar nu complet. îţi atrag atenţia însă că aici vorbim de un blog şi nu marile site-uri (la noi, chiar şi acelea incerte). ştii tu: "the medium is the message"! cât despre ce este bun li ce este nu, în măsura în care subiectivismul acoperă marea parte a paletei...

    şi nu sunt mulţumit de "l.a. r. este un film foarte prost. ..." vorbeşti totuşi despre asta, fără să dai o pistă. se numeşte argumentare.

    RăspundețiȘtergere
  5. hai că am scris total incoerent. jobul! reiau :))

    als, te înţeleg perfect. mă bucur că deschizi ochii prostimii dar nu complet. îţi atrag atenţia însă că aici vorbim de un blog şi nu marile site-uri (la noi, chiar şi acelea incerte). ştii tu: "the medium is the message"! cât despre ce este bun şi ce este nu, în măsura în care subiectivismul acoperă marea parte a paletei, dă-mi voie te rog să îmi spun o opinie (ştii valoarea unei opinii.)

    şi nu sunt mulţumit de "l.a. r. este un film foarte prost. ..." vorbeşti totuşi despre asta, fără să dai o pistă. se numeşte argumentare.

    RăspundețiȘtergere
  6. ok, sigur k n-am argumentat, am spus doar k o s-o fac in cronik ;P

    k fan don pedro, care - deci - sezut-am & vazut-am toate filmele sale -, il pot compara cu oricare dintre acestea iar rezultatul ar fi acelasi... pe scurt: filmele din prima sa perioada (pina la 'mujeres...') au o vitalitate & o inventivitate draceasca, sint EXTREM de vii, de provocator/nihiliste & de antrenante in pofida unui aspect formal cumva 'poverist' (sa zicem 'alternativ/indie'); celelalte - din 88 incoace - au toate, pe linga somptuozitatea tot mai evidenta a formei, povesti captivante, flamboaiante, pasiune & umor - te SURPRIND prin ceva! (pina si 'la mala educacion' - care mi se parea, pina la 'los abrazos...', cel mai slab film al sau - are acel 'device' uluitor de montaj, cind chipul personajului este taiat in 2 de dira de singe prelinsa vertical & ecranul se desparte, trecindu-ne la scena urmatoare... wow!)

    am facut, de mai multe ori, topuri din filmele lui, nu le mai reiau.
    spun doar k din orice top nu ar putea sa lipseasca 'mujeres...', 'todo sobre mi madre', 'volver', 'carne tremula' & 'atame!'

    RăspundețiȘtergere
  7. als, nu mă surprinde că le-ai văzut. şi eu am făcut-o şi refăcut-o. perioada mea favorită este cea 80istă. mi se par naive şi cele mai sincere. mie unul "la mala ed." mi s-a părut cel mai slab dar care în mentalul meu este cel mai pregnant (subiectiv vorbind, datorită muzicii care au avut efectul unor spini asupra urechilor mele, şi pentru că, estetic, am văzut cele mai frumoase generice din toate filmele lui). maxima cizelare este o dată cu "volver". mă face să mă întreb de ce nu a continuat sub acelaşi ton, şi a restartat totul, revenind la perioada anterioară.

    cât despre latura flamboaiantă a lui Almo, am realizat de curând cât de mult am pierdut la nivelul replicilor. uneori, la serviciu, după ce am terminat treburile, mai rămânem să ne mai uiăm la un film ad-hoc. o colegă deale mele cunoaşte foarte bine spaniola (nu la nivel de telenovea) şi ne traduce pe ici pe colo fineţurile dialogurilor. aşa s-a întâmplat şi cu "mujeres al borde...".

    mulţumesc de sfaturi. canalele, sper, că rămân deschise.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ba, mie nu mi-a placut deloc filmul asta, desi nu l-am vazut inca. Oricum, als e praf in "argumentare", n-a reusit decat sa spuna ca ii placeau mai mult hiturile din tinerete. Cum ar veni lui ii place gexonul de cand era negru, da' acuma ca-i alb si mort nu-i mai place.

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!