FILM: inglourious basterds (reg. Quentin Tarantino, Statele Unite ale Americii, Germania, 2009)

Ştiţi bancul cu Americanul, Neamţul, Franţuzul, Britanicul şi Evreul (mai tare decât toţi)? Dacă nu, vi-l spune Tarantino! "Inglourious Basterds" este ultimul său film, mai sofisticat, şi mai poliglot decât "Reservoir Dogs". Menţinându-se totuşi "Sus", Tarantino se prosteşte ca un măgar care ratează ora exactă.

A chocolate bar, but where's the real taste? QT începe bine. Creează o "confruntare" în propriul său stil. Lăptarul francez şi SS-istul Landa (Cristoph Waltz) discută tensionat despre mirosul de şobolan pe care un evreu îl emană. Waltz este un Sherlock Holmes malefic, mai cameleonic decât titularul - printre puţinele roluri vizionare în acest caz, şi cu un prestator de servicii pe măsură. Waltz face cu siguranţă un rol memorabil, reconfirmând ideea că Tarantino este un Casting Guru, şi că nu trebuie neapărat să scrii personajele având deja în minte actorul.

Nazismul în traducere liberă. QT reinventează Istoria Nazismului, în care Goebbels şi Hitler sunt puşi în acelaşi sac menajer cu un yankeu cu alură de J.B. (păpuşa gonflabilă Brad Pitt), trei evrei mititei, fragili precum lăptucile (în esenţă, în contrast dramatic cu portretul Evreului creionat în filmele vremii precum "Jud Süß" sau "Der ewige Jude"), o evreică ascunsă sub masca unei matroane ale culturii Cinematografice Parisiene (o Mélanie Laurent pe care o remercam în Je vais bien, ne t'en fait pas), puberul om de arme Frederick Zoller (jucat de la fel de puberul Daniel Brühl) care are remuşcări pe motiv că a sa glorie se datorează tocmai calităţilor sale criminale, etceteraaaa. Tarantino nu face altceva decât să ţeasă o povestioară absurdă în care speculează miturile, clişeele istorice, fricile şi frustrările naţionale nord-americane şi vest-europene - totul culminând cu un deznodământ extrem de profund: moartea nazismului într-o manieră fascinant sugerată.

Filmul ca răzbunare. La Nae Carnafil, în "Restul e tăcere", am întâlnit prima oară ideea de Cinema care adjudecă moartea Teatrului. Peliculele, nou apărute ardeau în incinta unui teatru pentru a fi sugerată naşterea Noului. La Tarantino, sunt arse pelicule care decid moartea unei fobii - oroarea nazistă - fundamentată prin viziunile paranoide ale unor lideri.

Tarantino acuzatorul. "Le Monde" remarca lupta împotriva Răului Nazist prin Cinematograf. Personal, nu l-aş suspecta pe Tarantino de un asemenea mesaj profund, utopic, din sferele înalte ale cinematografiei, dacă nu aş fi observat inserarea numelui unui om de bază în propaganda cinematografică nazistă în unele din scenele care pregăteau drumul către incendiarul deznodământ. Vorbesc de Leni Riefenstahl, femeia-regizor-minune a regimului nazist, cea care a fost de la începutul invadării Poloniei şi până la capitularea Germaniei dispusă unor compromisuri creative majore (iar spre moarte, realiza filme despre viaţa marină). Shosanna Dreyfus (probabil trimitere şi la cazul francez de judecată, temporal nepotrivit) pregăteşte literele pentru tabela de prezentare ale următorului film ce va rula, în care Riefenstahl este trecută în distribuţia filmului deşi ea nu are nici o treabă istoric vorbind. În mod clar, este o greşeală intenţionată, urmărind să consolideze ideea lui Q.T.

Frankfurter Allgemeine: "Tarantino îi înfăţişază pe nazişti exact aşa cum erau: o adunătură de gunoaie snoabe - adevăraţi băieţi răi şi obraznici."

În încheiere, condoleanţe profunde către cei care mi-au suflat în ceafă timp de 2 ore jumătate, au dat ceva bani pe bilete şi nu au văzut un "film cu bătăi".


Trailer oficial
Detalii despre film

7 comentarii:

  1. eu, ajunsa la cinema, speram sa nu fie un 'film cu batai'. :D fiecare cu temerile/asteptarile lui.

    nu sunt o 'cunoscatoare' a lui tarantino, tre' s-o recunosc, deci mi-a fost aproape imposibil sa contextualizez filmul in 'opera' lui.

    frumos facut filmul, spectaculos; am tresarit bine de tot la unele scene etc. :D

    poate mi s-a parut sau cine stie: ce-i cu tezismul asta? oare nu poti 're-inventa' (parodic sau nu) istoria si marile ei figuri si altfel? e o capcana implicita? misto ideea de a te juca de-a istoria, si pe alocuri cu destul umor, dar m-a deranjat ostentatia americanismului. poate si ala voit, (sper) autoparodic.
    nu stiu, m-a intrigat destul de mult, nefiind 'genul de film' la care sa ma uit in general. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. în ceea ce priveşte tezismul, e adevărat ... de ce să nu reinventezi? totuşi, poate citeşti articolul din le monde. unii pot fii sensibili la astfel de abordări şi îi înţeleg pe drept cuvânt.

    dar, la tarantino ia în derâdere tot ce înseamnă cursul pop inclusiv acea ostentaţie americană (care mi s-a părut un şut în cur dat manierei simpliste de a aborda lucrurile). singurul gag (să îi spun aşa) care m-a luat prin suroindere (neplăcut) a fost momentul cu Brad Pitt pocind limba italiană. Chiar dacă foarte bine plasat, şi cu adevărat comic, mă aşteptam de la Q.T. la mai mult... i mean, şi blonda de la drept putea să intre în asemenea cadru. sper ca cineva să măfacă să înţeleg sensul şi să îmi schimb opinia.

    a propos de ridiculizare, îmi aduc aminte de o scenă din "reservoir dogs", unde este plasată o urmărire "poliţistă", unde fătălăii creionează ironic filmele cu bătăi. cremă, nu alta!
    ca să dau şi din casă, la ieşirea din sala de cinema (mall-ul are coridoarele alea lungi), era un individ care tocmai credea că Hitler a murit ars :))

    şi mai mult, filmul a fost întrerupt de 3 ori, în sală... probleme la mall.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu vreau sa-l vad la cinema. Ma uit la el de 23 de minute, si imi pare rau ca nu pot sa-l vad la cinema. Mama ma-sii de sesiune!!!
    PS: Taratino - gotta love him. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. păi dacă ai fost obraznică... :)) dar da! e un film acre e bun de cinematograf exclusiv. mai bine îl laşi...

    RăspundețiȘtergere
  5. bine, pe mine ideea de reinventare (a istoriei, orice) ma duce cu gandul la experimentare. or, ca un exemplu, de ce sa mi-l construiesti pe hitler demn de toata jena, in ipostaze meschine si penibile. a fost ciudat. inteleg, de asemenea, si chestiunea 'micii istorii', cum se spune, iar aici e misto cum marea istorie se suprapune cu istorii individuale (cazul tipei evreice).
    scena cu brad pitt & italiana e groasa, intr-adevar. groasa rau! :D
    landa (colonel, parca, nu?) e de departe, as zice, cel mai misto personaj. plin de nuante si o agerime care te cucereste de la bun inceput.
    cat despre parodierea 'filmelor cu batai', vezi si - desi in cu totul alt stil, alta 'cheie' - printre primele filme ale lui woody allen (chiar al 2-lea, daca nu ma-nsel), "what's up tiger lily". :D
    daca si la mall se-ntrerupe filmul, nu stiu unde o s-ajungem! :))
    cat despre vecinii tai de scaun - de ce nu ma mira?!

    RăspundețiȘtergere
  6. Portretul unui Hitler "umilit" nu a fost pentru mine nou. Am văzut acum ceva vreme "Mein Fuhrer". Am şi scris despre el. Este tot o parodiere a istoriei, nu atât de fin realizată ca "ing. bast." dar pe care Q.T. a văzut-o în mod cert, atât timp cât a şi împrumutat de acolo două lucruri mari: unul dintre actorii principali (Sylvester Groth care îl joacă pe Goebbels şi aici şi acolo), ideea Evreului care se răzbună pe Hitler şi tot ce înseamnă el (acolo sunt cu adevărat situaţii umilitoare pentru H.- aici micro-istoria este mult mai bine punctată).

    Cât despre Hitler pus în situaţii penibile... toate personajele mari sunt astfel puse: apare undeva şi Winston Churchill, cu romul în faţă - tataie cel beţiv :))

    da, la mall, a fost întrerupt filmul de câteva ori :))nu mergeam pe acolo, dar am văzut că numai în astfel de muzee triste rulează.

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna,

    Vad ca toata lumea spune ca l-a vazut la cinema.Eu nu am mai vazut un film pe ecran mare de cand cu caravana 432,cinemaul la mine in oras fiind inchis\aproape darmat.Asa ca am facut ceea ce face tot omul care nu are "posibilitati tehnice" si nici rabdare sa iasa DVD-ul si l-am scos de pe net.Ei bine,a fost exact cum ma asteptam.

    Tarantino face din nou un film de calitate,cu dialoguri sclipitoare intr-o groaza de limbi(toate vorbite de personajul lui Christopher Waltz),actori cu telente divese(fie ara ca o statuie si stiu doar sa bata,ca Eli Roth,fie joaca foarte bine,cazul lui Brad Pitt,Mélanie Laurent sau mai sus mentionatul neamt).Povestea e spusa bine,exista si cateva scene de gore(care la mine prind bine),asa ca nu stiu ce mi-as putea dori mai mult de la un film.

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!