FILM: the belly of an architect / burta arhitectului (reg. Peter Greenaway, Marea Britanie / Italia, 1987)

De când l-am descoperit pe Greenaway, nu am încetat deloc să mă gândesc la troaca cu lături din care 10 porci degustă. Yummy! Uneori ţi se apleacă atât de tare încât spui că Moşu' Greenaway este cea mai tare savarină amară pe care ai mâncat-o vreodată.

După şocul pe care l-am avut aici, cu mireasa care dă o lecţie de răzbunare cu iz de porc afumat, iată-mă în faţa unui nou şoc marca Greenaway, tot cu iz culinar, şi la fel de metaforic indus. Brian Dennehy îl întruchipează pe Stourley Kracklite, un arhitect american care intră de două ori în Italia - o dată la graniţa vaginului nevestei sale (italianca Louisa), şi a doua oară, pe calea ferată, într-un vagon-cuşetă. Scopul vizitei este de a lucra la o expoziţie cu imense mize financiare, în cinstea unui arhitect francez obscur - Etienne-Louis Boullée - cel care îşi revendica în secolul XVIII, ridicarea unui monument funerar în inima Parisului, în cinstea fizicianului lovit de măr, Newton. Acţiunea se petrece în inima Romei, sub umbra perfect conservatului Parteneon roman, prin străzile cu piaţete şi fântâni neoclasice şi într-o cameră de apartament în stil baroc, sub lumina unor corpuri stranii.

Deschiderea filmului este grandioasă: Un adevărat festin cosmopolit în care marelui arhitect Kracklite îi este servit un tort în forma Cenotafului lui Boullée - un kitsch perisabil, nu altceva. Acest fapt deschide un drum lung al aluziilor în still Greenaway. Sunt demascate tarele comunităţii artistice italiene care suferă de autosuficienţa Culturii Mari. Climatul saturat, asigurat de abundenţa referirilor la arta ialiană, la strălucirea antică romană, nu face decât să ridiculizeze un arhitect obscur american care încearcă să impună pe o piaţă artistică un alt produs la fel de obscur (cel puţin pentru spaţiul italian). Este creionată şi obsesia arhitectului pentru Boullée, care atinge punctul maxim prin momentele de evadare din mediul egoist, îngust, exclusivist, traduse prin adresarea prin scrisori fictive către artistul francez defunct. Dar piesa centrală este crearea de către Greenaway a unei colosale metafore privind relaţia dintre creator - genialitatea creatoare şi opera în sine (cea din urmă fiind singura care poate transcende timpul).

Personajul Stourley Kracklite este magnific creat. O să încerc o uşoare disecţie blogosferică, limitat fiind de puterile mele modeste de a înţelege totuşi. Arhitectul american este cazul creatorului eşuat. Paranoic, ele se identifică cu o pleiadă de lideri romani - a căror musculatură conturată statuar este abuziv ilustrată în film. El suferă de născocirile omului bolnav, temându-se de eventualitatea unei otrăviri mişeleşti din partea mai tinerei soţii. Monumentală este scena din Spital, unde înaintează pentru a afla verdictul doctorului-magician. Derulăm şi ne aducem aminte de "Iisus ar fi murit de cancer dacă nu l-aţi fi crucificat voi înainte!".

Probabil că la anul, pe vremea asta, voi putea lega mai multe rânduri despre filmul lui Greenaway. Îl recomand după o masă îmbelşugată de Crăciun, după împodobirea victorioasă a Bradului.

Preludiu în loc de Trailer, pe muzică de Mertens

Detalii despre film
:

2 comentarii:

  1. in mod clar voi vedea filmul!

    de cand am 'infulecat' din greenaway cu "the cook, the thief...", am ramas si cu pofte, si cu contrarieri. :) dar binevenite.

    RăspundețiȘtergere
  2. da, farmecul lui greenaway se datorează şi egocentrismului de care suferă ca regizor şi canibalismul cu care se impune ţi în faţa ta. e un must. mă rog, ca să poţi vorbi de el, trebuie să îi vezi întreaga filmografie. :))

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!