FILM: captain abu raed (reg. Amin Matalqa, Iordania, 2007)


Un film istoric, nu neapărat pentru lumea cinematografică internaţională. "Captain Abu Raed" este primul film al cinematografiei iordaniene după 50 de ani de tăcere. "Vinovatul" pentru această regăsire este Amin Matalqa, un no-name în festivaluri, iordanian la origine, americanizat la bază. Corcitura din regizor se proiectează şi asupra filmului realizat, pe care, să zicem, îl onorează echitabil pentru un film de debut.

Un flashback prelungit
. Filmul se constituie ca o întoarcere în timp a tânărului Murad, care îşi aduce aminte de povestirile pline de tâlc ale "Căpitanului Abu Raed". Disputa principală este dată de rolul eroului. Aparent, bătrânul Abu Raed este cel căruia i se datorează culpa. Vom merge însă mult mai departe, şi vom vedea că de fapt filmul ia forma unui bildungsroman. Este filmul devenirii. Ciclicitatea peliculei este dată de repetiţia scenei în care, pierdut în zare, Murad priveşte către aeroportul de unde zboară către ţările de care a auzit numai din povestiri. "Nici eu nu am zburat cu avionul!" îi va spune Murad bătrânului companion. Factual, personajul principal este Abu Raed, un bătrân care locuieşte în suburbiile Ammanului. Extrem de elevat, cu "o bibliotecă de peste 2000 de cărţi", lucrează ca om de serviciu în aeroportul din Amman, compensând dragostea sa pentru zbor. "Cel care alege viaţa modestă îşi găseşte liniştea în suflet" va spune, explicând paradoxul generat de discrepanţa dintre educaţia solidă şi soarta ciudată.
Găsind o beretă de "căpitan" de navă, Raed (Nadim Sawalha, prezenţă inedită!) recurge la actul magic de a şi-o însuşi, preconizând ce avea să se întâmple. Confruntat cu fascinaţia copiilor (care joacă actoriceşte ruşinos de prost) pentru un om din lumea celor bogaţi - întrucât "Oamenii ca noi nu devin piloţi!", Raed începe un lung joc în care în care încearcă să aducă sub o formă jovială o tentă de culoare în vieţile micuţilor. Fiecare dintre copii are o poveste familială tensionată. Doi fraţi (printre care şi Murad) se confruntă cu un tată violent, un altul este condamnat abandonului şcolar în favoarea comerţului stradal. Doar că la un moment dat, jocul ia o turnură fără fundament iar bătrânul se arată învins în lupta sa în a-i ţine departe de lumea reală, cum ar fi preţul pâinii sau creşterea cotei petrolului.

Căutarea şi regăsirea sufletelor lipsă. Poveste este dezvoltată pe mai multe zone. Ceea ce reuşeşte să le unească, să se întretaie frumos este căutarea plăcerilor sentimentale. Deşi poate părea trasă te păr, pe alocuri, aceste întretăieri au un fundament psihologic real - vom acorda credit veridicităţii dorite de regizor. Abu Raed se apropie de copiii suburbiei, compensând absenţa propriiului fiu, Nour (adevăratul căpitan de navă) conduce maşina prăfuită a bunicului decedat, deşi ar putea să îşi aleagă dintre cele moderne, ale familiei; cu atât mai încântată este de întâlnirea lui Abu Raed.

Amman, je t'aime. Amman-ul panoramic. Prin "Captain Abu Raed" cunoaştem un Amman al poveştilor. Panoramarea este fabuloasă. Şi ca să adauge şi o chestiune picantă filmului, Matalqa creează scena în care Abu Raed discută cu un "turist" francez pe numele lui François Trofou (aproape nebun, trimitere clară la Truffaut). Momentul de vârf al discuţiei este marcat de întrebarea "Unde este Franţa?", nu pe hartă, ci unde este Franţa efervescentă cultural, a anilor 1960, unde este de Gaulle, unde îşi mai găseşte locul Camus. Trofou îi arată macheta Turnului Eiffel!

Feminismul cu miros arab. Nici "Captain Abu Raed" nu face excepţie de la regulă, dezvoltând idei feministe care să consolideze nevoia de emancipare socială şi cosmopolitismul cu gust de mirodenii iordanian. Tema, care prinde contur cu precădere în cea de a doua parte a filmului, dă prilejul unor acte grosolane la care regizorul recurge. Astfel, este creeată articifial o stare de suspans inutilă care va face notă discordantă cu întreaga contrucţie. "Trebuie să ajungă cât de curând!" va spune mama care doreşte să îşi părăsescă "paradisul" conjugal pentru o viaţă mai liniştită, deşi tatăl violent nu are o numită oră la care se întoarce acasă.

Filmul de debut al lui Matalqa este surprinzător de bun, în ciuda mixului de tehnici regizorale - cameră mişcată, cadre fixe amestecate cu flow-uri americanizate. Manipulativ pe alocuri, cu un abuz de coloană sonoră, mai ales în a doua parte a filmului, creaţia oferă coerenţa unei poveşti întâmplate la marginea capitalei Iordanului. Sărăcia estului capitalei şi excesele hedoniste ale vestului, abandonul şcolar şi violenţa domestică - toate aceste teme, deşi aparent fac subiectul unor zone de discuţie diferit, existând riscul ca inserându-le sub aceeaşi peliculă, să ia naştere o creaţie prea saturată, abuzivă, care să îşi piardă esenţa - se împletesc frumos pentru a coabita şi a servi drept alibi pentru formarea ca om matur al Căpitanului Murad.




Trailer oficial (feriţi-vă de versiunea americană a trailer-ului, care este de un patetism grosolan!)
Pagina oficială a filmului
Mai multe detalii despre film
Descarcă filmul (link-ul este valabil 10 zile de la data acestui post)

0 comentarii:

comentează-te!