FILM: un long dimanche de fiançailles/ o logodnă foarte lungă (reg. jean-pierre jeunet, 2004)


"Un long dimanche de fiançailles" este producţia cinematografică cu cel mai mare buget în care Audrey Tautou ne onorează cu prezenţa ca actor central. După o primă fructuoasă colaborare cu Jeunet din 2001, cei doi decid să reînnoiască "contractul de mariaj perfect" creând povestea unei tinere orfane, aflată acum sub oblăduirea unor rude apropiate, care ne oferă o lecţie de optimism cu valoare universală. Tautou intră în pielea lui Mathilde, una dintre multitudinea de victime colaterale ale Primul Război Mondial. Folosind prospeţimea aproape magică din "Amelie", Jeunet creează o a doua Amelie, la fel de comică şi şarmantă, care precum un Shelock Holmes încearcă să refacă drumul dezlegării misterului care s-a petrecut în diabolicul colţ de front pe care soldaţii înfioraţi l-au numit "Bingo Crepuscule", ironizând parcă moartea care apare pentru fiecare drept o loterie. Reacţia de pe margine este una de şoc şi inviorare instantanee la auzirea numelui celui întunecat loc din linia I a frontului, redenumită "Yuppy Tralala", văzut de mulţi drept locul salvării prin moarte din faţa războiului mutilant. Pentru a afla soarta logodnicului său, Mathilde încearcă să refacă puzzle-ul morţii iubitului, iar pentru asta trebuie să treacă peste fiecare poveste individuală a celor mutilaţi ca şi Manech de război. În mod iraţional, Mathilde ştie că logodnicul său nu a murit, iar pentru acesta nu îşi pierde nici cea mai mică urmă de speranţă. Lucidă totuşi, se amăgeşte creând un joc al morţii: "Dacă nu intru în tunel până înnumăr la 7, Manech e mort" sau "Dacă ajung la curbă, înaintea maşinii, Manech se va întoarce viu." Suferind de un defect locomotor vizibil, Mathilde ajunge până la Ferma de la "Capătul lumii" pentru a-l găsi pe cel care în plin atac german scrijelea pe trunchiul unui copac "MMM": Manech Aime Mathilde.





Inspirându-se din picturile lui Juarez Machado, Jeunet creează o atmosferă postbelică apăsătoare, în care personajele sunt excesiv de bine studiate. Nuanţele de galben indică o atmosferă încărcată, dar care răsuflă uşurată la trecerea momentelor tragice. Insolitul contrastează cu griul şi cenuşiul sufocant al scenelor de război. Mizeria, pesimismul, blazarea, frica - toate sunt transpuse excelent de Jeunet şi directorul de imagine. Bruno Delbonnel, cel care semna imaginea şi pentru "Le fabuleux destin d'Amélie Poulain" înţelege natura duală a identităţii regizprului Jeunet, refăcând atmosfera de poveste pe de o parte, şi înţelegând necesitatea realismului scenelor de război, pe de altă parte. Lupta pe front nu înseamnă doar patriotism şi dorinţă de a supune inamicul - imagine de care se abuzează în nenumărate filme americane şi franceze - Jeunet concentrându-se pe o latură mai bine individualizată a războiului - drama şi momentele de cumpănă ale fiecărui individ implicat în luptă. Pentru a creea personajul lui Manech şi a-i descoperi identitatea, scenele de pe front surprind dramele altora. Călăul este războiul iar Mathilde este de această dată iniţiatul.




Trailer oficial
Pagina oficială a filmului
Detalii despre film

0 comentarii:

comentează-te!