FILM: un conte de noël (reg. Arnaud Desplechin, Franţa, 2008)


"Un conte de Noël" este ultima capodoperă semnată Desplechin. Plăcerea povestirii unui roman se întâlneşte cu priceperea unui regizor de a transforma într-un mod acid o potenţială comedie. Distribuţia filmului este semnată de oameni magnifici, obişnuiţi ai filmului lui Arnaud Desplechin: Catherine Deneuve, Jean-Paul Rousillon, Anne Consigny, Mathieu Amalric, Melvil Poupaud (Le temps qui reste, Broken English, L'heure zéro, Un homme perdu) sau Chiara Mastroiani (Les chansons d'amour)- cu toţii arată plăcerea de juca impulsionaţi de compania celorlalţi.

Desplechin se pricepe la a spune lucruri crude fără a-l suspecta nici un minut de ipocrizie sub masca melo-dramatismului. Totul este subtil şi aparent haotic. În mjlocul voluptoasei povestiri este aşezată Junon (Deneuve) care nu reprezintă altceva decât nucleul unui adevărat matriarhat. Coordonata temporală este dată de zilele premergătoare Crăciunului. Un astfel de moment constituie pentru filmul lui Desplechin alibiul perfect pentru a recreea povestea unui familii burgheze franceze care se confruntă cu trecutul şi efectele acestuia din prezent. Precum un tunel purificator, Ajunul Crăciunului reprezintă pentru membrii familiei un moment de redescoperire a propriilor deziluzii în privinţa celorlalţi. Iar pentru ca purificarea să fie pe de-a întregul întocmită, filmul plusează cu dezvăluirea-şoc conform căreia Junon - simbolul matriarhatului - suferă de cancer. Boala reală a lui Junon este doar o prelungire nefericită a relaţiilor canceroase din propriia familie.

Pusă în situaţia de a se confrunta cu propriia boală, Junon descoperă că există o oarecare posibilitate de a-şi prelungi zilele printr-un potenţial transplant de măduvă de la o persoană compatibilă. Este momentul în care cunoaştem în profunzime, cu fineţea unui telescop, membrii familiei. Elizabeth, fiica cea mare, este cea care, în ciuda anilor îndepărtaţi, suferă cel mai mult de pe urma morţii fratelui mai mic. Încearcă să îşi împartă viaţa de scriitoare nevrotică cu cea de familie, îngrijind copilul depresiv şi soţul care nu se poate adapta rolului de ginere. Henri este fiul mijlociu, cel care încearcă să supravieţuiască întorcându-se întotdeauna împotriva valului. Ivan este fiul cel mic, inadaptat dar educat social ulterior de Sylvia (Chiara Mastroiani).





Replicile filmului sunt sublime. Junon declara "De ce Elizabeth nu ar putea şi ea să îmi dea viaţă?", în momentul în care află de existenţa posibilului transplant. Împăcarea cu sine, resemnarea este dată de "Eu sunt cea cu cancerul!", pentru ca ulterior, lucrurile să ia o turnură complicată ajungându-se la "Nu vreau să ard precum Ioana d'Arc. Prefer să mor de un cancer plăcut decât să ard înaintea ta. Noapte bună!". Soţul oarecum autist este fenomenal! În replică la observaţia lui Junon, "Nu mai citi la masă!", Abel răspunde: "Mă plictisesc, nu vorbeşte nimeni!". Desplechin introduce chiar şi un artificiu prin creearea unor momente lirice de bun augur, la care personajele sale sunt supuse. Sub acoperişul casei copilăriei, copiii maturi se confesează sub forma unor monologuri.

Greutatea filmului stă în conflictele profunde dintre personaje. O mamă îşi exprimă sincer lipsa de dragoste faţă de unul dintre fii (cel care este pângărit, ironic, să îţi salveze mama) şi faţă de noră. Elizabeth îşi urăşte fratele. De partea cealaltă avem un tată indiferent, candid chiar. Ivan este prezenţa pozitivă care replică lui Sylvie,cu zâmbetul pe buze, că "Ce înseamnă o familie normală?".




Cu o prezenţă pe lista oficială de la Cannes, "Un conte de Noël" este un film profund. Deşi evit să acord note peliculelor care îmi trec pe sub ochi, voi face o excepţie de această dată şi voi remarca categoric că ultimul film al lui Despelchin este un film de categorie A! Catherine Deneuve este pur şi simplu colosală iar Emmanuelle Devos (frivola Emilienne d'Alençon din "Coco avant Chanel") plusează.

Trailer oficial
Detalii despre film

Sursa imaginilor: cinemagia.ro

0 comentarii:

comentează-te!