FILM: le renard et l'enfant (reg. Luc Jacquet, Franţa, 2007)


"Le renard et l'enfant" este o bună alternativă la fenomenul terminaţilor psihic Harry Potter. Să nu te mire de ce copilul tău va îndrepta furculiţa spre tine şi te va ameninţa că te va transforma în Lego sau de ce l-ai găsit ultima oară, singuratic, pe clădirea învecinată cu sediul SRI, încercând să transforme Casa Poporului într-o caleaşcă din dovleac. Revenind, după cutremurătorul "La marche de l'empereur", cea mai frumoasă telenovelă animală de până acum, Luc Jacquet revine cu o nature-based story, în care dezvoltă relaţia de prietenie dintre o fetiţă şi o vulpe - nimic surprinzător, dacă este să citim titlul. Precedândul parcă pe Rousseau, Jacquet declara într-un interviu pe cinemagia.ro: "Noi trăim un blestem ciudat, să fii un om care umblă prin pădure e ca un tam-tam ce transmite tuturor creaturilor apropierea unui inamic! Am vrut ca acea fetiţă să distrugă blestemul. Principiul filmului este de a arăta natura aşa cum este atunci când nu suntem prezenţi pentru a putea observa. Este simplă ca cea din film. "

Spre deosebire de "La marche de l'empereur", de această dată Monsieur Jacquet apelează la o poveste bine pusă la punct din script(fimată în sudul Franţei), pe care o împleteşte cu filmările extrem de pretenţioase, timp de jumătate de an, în care sunt surprinse cadre cât se poate de reale cu animale (cu precădere vulpi), din Italia şi România. Ceea ce a obţinut este un lung-metraj cu o imagine lipede precum apa de izvor şi un montaj perfect.




Trailer oficial
Pagina oficială a filmului

Un comentariu:

  1. Da. Acest film a luminat o zi de duminică. O producţie franţuzească extraordinară. O poveste simplă a unei fetiţe (de o frumuseţe ingenuă) care îşi doreşte enorm îmblânzirea unei vulpi. În timp ce îşi testează răbdarea pentru a reuşi, dincolo de momentele care te duc cu mintea la Descovery sau National Geographic, fetiţa descoperă o lume nouă dată de stilul de viaţă a unei vulpi autentice. Prietenia dintre om şi natură este fermecătoare până apare sentimentul posesiei, dar lecţia devine o lecţie învăţată de la A la Z. Fetiţa descoperă iubirea. Iubirea pentru natură. Iubirea ca dar.
    Demult nu am mai vazut un film atât de apropiat de lucrurile simple ale vieţii, dar profunde şi frumoase. Merită o clipă de răgaz. Iar contrastul cu civilizaţia actuală va face loc pentru concluziile personale ale fiecăruia.

    (http://lilyanaway.blogspot.com/2009/06/fetita-si-vulpea.html)

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!