FILM: 3 în 1: "weekend cu mama" vs. "the brøken" vs. "arn - tempelriddaren"

Trag aer adânc şi îmi iau inima în dinţi... 3,2,1... şi!... "Weekend cu mama" 2009 (o săptămână cu mama, de fapt) ar reprezenta revenirea lui Stere Gulea pe aripile filmului românesc. Probabil că nu i s-a spus (din păcate!) că bătrâneii care încearcă "să se dea" cu tinerii ca să uite că pentru un futai au nevoie de viagra, sunt extrem de penibili. A da pe mâna lui Gulea un asemenea scenariu s-a dovedit ca fiind un dezastru. Dependenţa de droguri şi efectele abandonului familial sunt subiecte tari, care în filmul cu pricina îmi par a fi luate peste picior. Surprinderea îmi este cu atât mai mare cu cât CNC-ul finanţează un asemenea "scenariu". Replicile sunt de la puerile la şocant de proaste. Nu voi face referire la acel limbaj colorat în care "pula mea!", "puii mei!", "îmi fuţi tu filmul!" sunt sintagme abuzate de un scenarist care încearcă, dincolo de a surprinde limbajul natural al păsărelelor adolescentine de azi, să... defuleze (îmi este oare permisă o astfel de afirmaţie)?!

Adela Popescu este maestra de ceremonii care ne face cunoscută lumea underground a traficanţilor de droguri, intrând în pielea Cristinei, dependentă de droguri şi care se fute la greu prin Twice (apare în film) şi recunoaşte logotipul BMW. Pe la jumătatea filmului aflăm că deodată se deşteaptă şi îşi doreşte să plece cu mă-sa (Medeea Marinescu) din mijlocul rahatului în care se afla. Popeasca compromite încă o dată filmul prin jocul actoricesc telenovelistic, în care, evident, accentul cade pe mimica feţei şi gesturile excentrice - aşa cum gospodinele îşi doresc. Nu vreau să mai pun vreo întrebare oarecum retorică privind alegerea Adelei ca personaj central, atâta timp cât filmul este produs în studiourile Media Pro Pictures, aceleaşi dughene care au găzduit şi serialele care au făcut-o cunoscută pe TV. Medeea Marinescu mai spală puţin ruşinea lui Gulea, dovedind că este o actriţă high-class, cu mult peste media prăfuită a regizorului lui "Moromeţii". Cu toate acestea, replicile care îi sunt impuse, compromit şi prezenţa sa. De bun augur este alegerea muzicii. Se vede că producătorii nu au făcut rabat măcat de la alegerea unor melodii-ilustraţie relevante.
Gheorghe Dinică se face şi el de ruşine, nereuşind să menţină în toate secvenţele tonusul pe care personajul său (Bunicul detaşat şi înţelept) îl cereau. Scena în care îşi primeşte fiica şi nepoata, de a căror prezenţă nu se mai bucurase de ceva vreme face act discordant cu următoarea scenă: de la detaşare la vulcanism, în absenţa oricărui stimul.
Tratarea finalului este una ruşinoasă. Ceea ce trebuia să fie o scenă elocventă, posibil chiar cu un sfârşit deschis, se transformă într-un adevărat fiasco de care până şi Gulea este scârbit - de aici şi superficialitatea cu care este tratat finalul. Să fi fost presaţi de bugetul care tot scădea? Ce puii mei mă mai întreb atât?!



"The Brøken" este o surpriză plăcută. Este un thriller psihologic, doar cu uşoare accente horror (spre disperarea unora) cu un scenariu bine ţesut. Ca şi "Weekend cu mama", finalul este unul franc, însă în cazul de faţă, ultimele momente ale filmului sunt exploatate pentru a da voie unor speculaţii, şi nu doar unor simple "comentarii". Sincer, m-am uitat la film pentru Melvil Poupaud pe care l-am văzut în "Le temps qui reste" - deşi, mă aşteptam la ceva mai mult de la el (clar, nu este rolul lui!). Gaumont este casa de producţie care îşi aduce contribuţia la realizarea filmului - iar nici în acest caz, francezii nu se dezic, asigurând un echilibru al imaginii de notat.



Despre "Arn - Tempelriddaren", imdb.com spune că televiziunea publică suedeză, se retrage din înţelegerea de co-finanţare, clasând filmul ca fiind o producţie foarte proastă. Nimic mai departe de adevăr. Un melanj de saga personală şi bildungsroman, filmul este un eşec total. Nici pentru împătimiţii ecranizărilor cu templieri, pe care l-am gustat şi eu cândva, povestea lui Arn nu este una satisfăcătoare. Prezenţa personajelor este un ştearsă, fără nici o excepţie, nici un mesaj nu am reuşit să delimitez. Dezamăgitor! Când nu poţi face o producţie a la Hollywood, e bine să rămâi la Kiekegaard.



Sursa imaginilor: cinemagia.ro, allocine.fr, european-films.net

0 comentarii:

comentează-te!