reconstruction/ reconstituirea unei iubiri (reg. cristoffer boe, den., 2003)


Sala Elvira Popesco găzduieşte zilele acestea o serie de pelicule câştigătoare de-a lungul anilor recenţi a unor premii semnate Festivalul Internaţional de Film Cannes. Am reuşit în urma unor tentative să mă bucur de unul dintre filmele rulate la ceas de seară, câştigător al Camera d'Or în 2003. Regia este semnată Cristoffer Boe, un danez pe care l-am mai cunoscut şi în conglomeratul "Visions of Europe".

Ceea ce încearcă Boe în pelicula de faţă este să reconstruiască 360 de grade parcursul unei relaţii erotice dintre o femeie şi un bărbat. Povestirea nu se desfăşoară din perspectiva a mai multor persoane. Dimpotrivă, nu luăm act de viziunea si implicit, atitudinea a mai multor actori asupra aceleiaşi scene, ci mai degrabă suntem supuşi unei îmbinări matriceale, în care unele elemente rămân constante, iar altele apar sau dispar. Suntem invitaţi să luăm parte la un experiment care încearcă să ofere un răspuns la "Ce ar fi dacă...?".





Încă de la început suntem averizaţi că avem de aface cu o peliculă experimentală, aparent trezindu-ne la realitate şi consolându-ne că un astfel de experiment nu îşi poate găsi corespondentul în viaţa de zi cu zi. Cu totul este amăgitor, şi implicit fals! O voce, cea a povestitorului malefic, ne introduce în lumea ecuaţiilor: unde trebui să avem un bărbat, o femeie nu trebuie să lipsească. Suferinţa este şi ea o coordonată implicită ca şi râsul de altfel. Vocea ne va spune că relaţia dintre o femeie şi un bărbat este supusă întotdeauna dorinţei şi suferinţei, şi chiar dacă avem în faţă doar o simplă povestire transpusă pe peliculă, tot suntem consuşi spre suferinţă - fapt care ne stimulează imaginaţia şi ne face să înţelegem că în lumea reală, lucrurile nu pot fi tratate din perspective multiple. În realitate, suntem privaţi de posibilitatea de a ne sustrage unui fapt schimbând unghiul din care privim. Dragostea este o necesitate pentru femei şi o slăbiciune frustrantă pentru bărbaţi.



"Reconstruction" m-a dus cu gândul la "Ober", în care protagonstului îi erau diactate faptele ce trasau soarta sa prin intermediul scrisului. Personajul principal prindea viaţa prin condeiul unui scriitor, iar acesta, precum un călău al tastaurii, "stabilea jocul" personajelor sale.

Detalii despre film
Moonlightblues despre Reconstruction

4 comentarii:

  1. cat de mult mi-a placut filmul asta :D si dadusem din intamplare de el. de cand l-am vazut caut si allegro, tot boe, experimental, cam cu aceleasi teme dar ma enerveaza la culme ca nu-l gasesc nicaieri.s-ar putea sa ai mai multe sanse sa-l vezi la bucuresti pe la vreun festival cu filme europene

    RăspundețiȘtergere
  2. allegro... s-ar putea sa ne ajute cineva. o sa mi-l trimita in scurt timp :) cand fac rost de el, ti-l voi pune si tie la dispozitie. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Am vazut filmul asta acum 2 ani gratie unei prietene care m-a legat de un fotoliu la ea acasa si mi-a spus ca trebuie sa vad un film. Si am vazut 4! In ordine cronologica: Gegen Die Wand, Reconstruction, Transamerica si 3 Iron... Cu siguranta stii despre ce vorbesc. Nu am mai avut de atunci o experienta cinematografica similara sau cel putin comparabila. Mai am niste tentative la cinematograful Europa, fiind la coltul blocului meu. Cinematografia europeana e plina de surprize si bate de multe ori Hollywood-ul la fundul gol... ca sa zic asa :).

    RăspundețiȘtergere
  4. @dramaqueen: sunt de acord cu tine... daca ar fi sa ma gandesc la scene exceptionale de care sa imi aduc aminte cu placere si sa le pot impartasi, cu siguranta m-as gandi la un film european. chiar daca ar suna simplist, as spune ca americanii sunt inovativi din punct de vedere tehnic (ad literam), asiaticii in ceea ce priveste atmosefera unui film iar europenii in ceea ce priveste inovatia cinematografica in sine.

    PS: ma bucur pentru expereinta ta, bine ca nu te-a legat pentru alte "minuni" :))

    RăspundețiȘtergere

comentează-te!