el baño del Papa (reg. césar charlone, enrique fernández, ury/bra/fra, 2007)


Un mic sat uruguayan, apropiat de graniţa cu mai bogata Brazilie. O familie de localinici incearcă să se afunde in cursul normal al preocupărilor cotidiene. Primele fracţiuni de peliculă ne introduc intr-un spaţiu al izolării: câmpurile verzi nesfârşite traversate de bicilete improvizate ne trimit cu gândul la un loc marginalizat. Şi întradevăr, filmul spune povestea unor oameni, având ca exponenţi membri unei familii de ţărani (?!) care se confruntă cu problemele sociale arhi-cunoscute. Pentru a-şi câştiga existenţa, mulţi dintre bărbaţii curajoşi ai satutlui merg pentru a procura bunuri pe care ulterior să le distribuie magazinelor locale.



Totul se va schimba când în anul 1988 este anunţată vizita Papei Paul al II-lea pentru a ţine un discurs în mica localitate de graniţă. Media naţionale exagerează considerând că un număr mare de pelerini este anunţat ca fiind prezent. Acest fapt ridică frunţile localnicilor dându-şi seama de oportunitatea economică pe care trebuie să o exploateze. Oamenii staului îşi vând ce au mai de preţ pentru a investi in micro-afaceri pentru a fi exploatate în ceea ce ar trebui să fie considerat moment de maximă spiritualitate: se deschid buticuri ambulante cu mâncare, băutură şi alte "nevoi". Beto, protagonistul nostru îşi dă seama de importanţa Nevoii Supreme: aceea că oaomenii vor avea nevoie de o Budă Publică.





Comicul de situaţie este la el acasă, însă, o dată cu ultimele momente ale filmului, ne dăm seama de gustul amar pe care realizatorii filmului au încercat să ne impună a-l gusta într-o fromă sterilă aşa cum nu am mai cunoscut de la Wisky încoace...

Detalii despre film

2 comentarii:

comentează-te!