cet obscur objet du desir (reg. luis bunuel, fra/esp, 1977)


Ultimul film pe care Luis Bunuel l-a regizat, probabil cu proteza in gura (avea pe atunci 77 de ani). Si nu, nu da dovada de senilitatea specifica lui Sergiu Nicolaescu - regizor mioritic pentru cine nu cunoaste. Vorbim in cazul regizorului spaniol de "Cet obscur objet du desir". Filmul, aparent, are un fir epic: o dragoste imposibila facuta posibila. Pana intr-un punct, planurile factual si simbolic nu se intrepatrund. Simbolismul filmului, cel care de altfel vine sa ofere cheia interpretarii peliculei, se intrevede subtil, pe fundal.
Imposibilitatea impartasirii dragostei, "incurajata" de suisuri si coborasuri, lupta cu propriile porniri sexuale, diferente de clasa si preocupari, este dublata de starea de confuzie si instabilitate sociala pe care Franta si Spania le traiau in acea vreme, linistea aparenta fiind umbrita de atacuri teroriste si jafuri. La prima vedere, protagonistii nu iau act de ceea ce se intampla afara. De-a lungul peliculei, ferestrele bine inchise, peretii izolati, perdelele trase joaca rol de sugestie: nimic din ceea ce se intampla in jur nu ne priveste. Dar in momentul intersectarii a celor doua planuri, involuntar in cazul protagonsitilor, deznodamantul este crud: instabilitatea mediului exterior se proiecteaza si in cel intim. Rezultatul?... Vizionare placuta!

0 comentarii:

comentează-te!