Eric-Emmanuel Schmitt, Domnul Ibrahim si florile din Coran (humanitas, 2001/2006)


Acum ceva vreme vorbeam de un film care nu iese in evidenta prin executie, ci mai degraba prin ideea de fond de la care pleaca. Vorbesc de "Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran", care are ca punct de plecare romanul omonim al lui Eric-Emmanuel Schmitt. Nu prea am auzit de cazuri in care un roman sa fie scris dupa un film, dar de opusul, da. In mod normal, filmul vizionat este precedat de citirea cartii. In cazul meu, s-a intmplat tocmai inversul. Daca orice ecranizare a unui roman are un efect de vulgarizare a operei de baza, in acest caz, filmul reintregeste firul logic al actiunilor cu valoare simbolica. Surprinzator de simplu constituit, romanul lui Schmitt se apropie ca forma de opera literara a lui Coelho - in ceea ce priveste simplitatea expunerii - dar se distanteaza vehement de scriitorul sud-american prin discurs si implicare emotionala. Daca romanele lui Coelho iti dau senzatia de lucrari elaborate pe banda rulanta, expuneri simpliste a unor idei la fel de simple, dedicate unor oameni la fel de simpli si de nepretentiosi, romanul lui Schmitt mi-a amintit de o carte semnata R. Gary, aparuta candva in colectiile de carte "Cotidianul."
De capacitatea scriitorului francez de a aborda diverse tonalitati, mi-am dat seama cand am citit si "Milarepa", care difera radical ca discurs de alte opere ale sale, dar care consolideaza intereseul lui Schmitt pentru misticul uman.

Lectura placuta!

0 comentarii:

comentează-te!