gadjo dilo (reg. Tony Gatif, fra/rom, 1997)



Un film produs in 1997, lansat in Statele Unite ale Americii in anul 1998, si care suscita inca interesul si 10 ani mai tarziu. Vorbesc de "Gadjo Dilo", care intr-o traducere neaosa din tiganeasca/ limba romani, ar suna ceva de genul "Gagiul Nebun".

Un tanar parizian, porneste in cautarea unei tiganci din Romania, a carei cantece au fost anterior imortalizate pe o caseta audio de parintii sai. Insa aceasta micro-initiativa a la Sherlock Holmes, se transforma treptat intr-o experineta cu mult mai profunda, un drum inititatic, intr-o lume cu totul originala, un sat de tigani nomazi.

Fiind o pelicula vazuta ca recomandare, nu pot in a nu ma abtine sa nu aduc o serie de amendamente. Scenariul nu are decat foarte putine elemente veridice. De exemplu, romanii sunt reprezentati ca un fel de membrii ai Klu-Klux Klan american, care iau cu asalt taberele de tigani, incendiindu-le casele/corturile, si alungandu-i.

Rona Hatner face un rol extraordinar, reintegrand imaginea idilica a unui tiganci pasionale. Pe Romain Duris il stiam din recentele "Moliere" si "Dans Paris", si mai putin recentul, "Les Poupees Russes" si superbul "De Battre Mon Coeur S'Est Arrete".

TREI lucruri pentru care merita a fi vizionat "Gadjo Dilo": coloana sonora; scena nud, in care Rona Hartner este imbaiata, culminand cu momentul spalarii directe a parului cu flori prospate; modul inedit de a a confectiona un pick-up artizanal, dintr-un "Romania Libera" si alte maruntisuri aruncate pe langa casa.

Vizionare placuta!

0 comentarii:

comentează-te!