cum mi-am adus aminte ca mi-am petrecut revolutia! (ep.I)


29.09.2007 Dupa o plimbare prin Bucurestiul zilelor noastre, decide sa ma intorc acasa. Aflat la o aruncatura de bat de Piata Romana, ma gandesc sa iau 381, in speranta unei calatorii line pe Magheru. Reclame multicolore, oameni fericiti, studenti din provincie ce se intalneau dupa o vara caniculara si cu amintirea pe buze a saruturilor de la mare... o atmosfera placuta, zic.
Prin romane tot intalneam motivul linistii ce se instaureaza, anuntand Marea Furtuna. Dar nu credeam sa dau piept cu o asemenea situatiune. Era liniste si afara si in mintea mea. Facand un exercitiu de lectura, citind anunturile din vitrina albastruie a KLM (nu e reclama, vreau sa fiu doar exact!), filez autobuz de care vorbeam si de la care ma astepatm sa ma poarte linistit spre patut. Urc. Imi iau un loc (surprinzator, stiu!) si pornim.
29 septembrie era ziua in care Bamse iesea in Universitatii sa ia pulsul populatiunii. Sau, mai bines pus, sa vada cat mai au de trait pensionarii (cardiaci cu totii), ascultandu-le inima cu stetoscopul din dotare. (pentru o mai mare precizie, am incercat sa expun si cadrul general in care am experimentat ceea ce urmeaza a va spune).
Cum spuneam... mergeam lin, spre Universitate. In casti se auzea muzica. Pe afara... plimbari nocturne si miros de Mc. Dar totul avea sa se schimbe ... Cum, in episodul urmator!

0 comentarii:

comentează-te!